Decizia Curţii Constituţionale nu suspendă mandatul preşedintelui Igor Dodon. Declaraţia a fost făcută de şeful Legislativului, Andrian Candu, în contextul speculaţiilor apărute privind decizia CC în privinţa desemnării candidatului la funcţia de ministru al Apărării.

"Îmi exprim regretul că ieri unii au început să speculeze fără să aştepe să fie publicată decizia şi să o citească. Îmi exprim regretul şi faţă de declarţiile făcute de preşedintele Igor Dodon, care probabil fără să aştepte şi să vorbească cu specialiştii a ieşit la public şi a făcut declarţii de acuzare a Curţii Constituţionale ce le consider că au depăşit limita, regret că a avut aceasta ieşire emoţională. Fiecare dintre noi, mai ales demnitarii de rang înalt, trebuie să avem înţelepciune şi să analizăm subiectul cu capul limpede apoi să ne manifestăm într-un fel sau altul", a declarat Andrian Candu.

Totodată, preşedintele Parlamentului a venit cu unele precizări privind decizia Curţii Constituţionale:

"Decizia de ieri a Curţii Constituţionale este o decizie care interpretează o situaţie şi anume aceea de blocaj instituţional, acea legată de refuzul preşedintelui de a numi ministrul Apărării. Decizia Curţii Constituţionale vine şi cu o soluţie şi explică care este procedura de mai departe privind interimatul funcţiei sau declanşarea procedurii de stabilire sau de constatare a interimatului funcţiei de preşedinte al Republicii Moldova doar pe elementul numirii ministrului Apărării. Dacă CC va constata că există circumstanţe şi este justificată declararea interimatului funcţiei şefului statului care urmează să fie exercitat ori de preşedintele Parlamentului, ori de premier se referă doar la semnarea decretului privind numirea ministrului Apărării şi depunerea jurământului ministrului Apărării. Ori Guvernul, ori Parlamentul va sesiza CC ce ţine de constatarea interimatului şi a motivelor de interimat. În momentul în care CC vine cu acest aviz, ulterior preşedintele Parlamentului urmează să semneze în calitate de preşedinte interimar decretul privind numirea ministrului Apărării şi să primească jurământul din partea acelui ministru".

PUBLIKA.MD aminteşte că, ieri, Curtea Constituţională a răspuns sesizării din partea Guvernului ca urmare a refuzului şefului statului de a accepta candidatura pentru funcţia de ministru al Apărării.

Potrivit magistraţilor, preşedintele este obligat să numească miniştrii desemnaţi de Guvern, iar refuzul repetat al acestuia poate fi considerat drept incapacitate de exercitare a obligațiunilor constituţionale. În acest caz, poate fi anunţat interimatul temporar al funcţiei de preşedinte.

Conform deciziei, şeful statului are dreptul să verifice candidatul propus, însă nu are dreptul de veto în numirea sa.

Declanşarea blocajului instituţional a fost însoţită de multiplele declaraţii ale preşedintelui emise personal sau prin intermediul anturajului său, care denotă intenţia acestuia de a bloca toate instituţiile în privinţa cărora exercită competenţe partajate, inclusiv intenţia de a refuza promulgarea legilor în cazul votate repetate de către Parlament, refuzul numirii judecătorilor şi a miniştrilor, precum şi lipsa de respect faţă de Constituţie, Curtea Constituţională şi hotărârile acesteia.

Potrivit Curţii Constituţionale, prin declaraţiile enumerate mai sus, preşedintele exercită presiuni asupra CC pe care curtea le califică ca tentative de intimidare. 

Curtea Constituţională a constatat că voinţa politică a preşedintelui nu poate constitui o sursă de blocaj instituţional pe de o parte, şi nu poate anula competenţele premierului în cadrul procedurii de co-decizie în cadrul procedurilor de remaniere guvernamentală. 

Curtea Constituţională reiterează că în cadrul sistemelor parlamentare, şeful statului joacă rolul unui arbitru sau a unei puteri neutre, fiind detaşat de partidele politice. Chiar dacă nimeni nu poate impiedica şeful statului să aibă opiniile şi simpatiile sale politice, mandatul pe care îl exercită este limitat.

Prin urmare, în arhitectura constituţională a Republicii Moldova, preşedintele trebuie să aibă un rol neutru, de arbitru şi să nu fie un jucător politic. Aceeaşi opinie este împărtăşită şi în avizul Comisiei de la Veneţia.