Republica Moldova a înregistrat, în anul 2013, o apropiere fără precedent de Uniunea Europeană, reuşind să parafeze Acordul de Asociere, care îl cuprinde şi pe cel de liber schimb şi să obţină promisiunea Bruxellesului că cetăţenii săi vor obţine dreptul de a călători fără vize în spaţiul Schengen. Totuşi, acesta este doar un început de drum, iar continuarea parcursului european este însoţită de provocări atât interne, cât şi externe, care pot influenţa semnificativ acest proces, scrie Agerpres.

Deşi s-a confruntat cu o criză guvernamentală de proporţii în primele cinci luni ale acestui an, Chişinăul a reuşit să negocieze textele Acordului de Asociere şi Acordului de comerţ liber şi a parafat cele două documente la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, care a avut loc la sfârşitul lunii noiembrie. Criza politică a influenţat, totuşi, parcursul european, deoarece autorităţile moldovene sperau ca la Vilnius deja să semneze cele două documente. Semnarea a fost amânată pentru anul 2014, cel mai probabil în luna septembrie.

De asemenea, Republica Moldova nu a reuşit să semneze în acest an un Acord privind liberalizarea regimului de vize. Totuşi, Comisia Europeană a propus, la sfârşitul lunii noiembrie, liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii din R. Moldova deţinători ai unui paşaport biometric care călătoresc în spaţiul Schengen, iar decizia ar urma să fie luată în primăvara anului 2014.

Republica Moldova a parafat Acordul de asociere într-un context regional nefavorabil, după ce Armenia care, de asemenea, negocia un Acord similar, a renunţat, în luna septembrie, la continuarea discuţiilor în favoarea integrării în Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, iar Ucraina, care urma să semneze Acordul la Vilnius, a suspendat negocierile pe ultima sută de metri. Astfel că, la Summitul Parteneriatului Estic desfăşurat în capitala Lituaniei, care deţine până la sfârşitul anului preşedinţia prin rotaţie a UE, doar Republica Moldova şi Georgia au parafat Acordurile de Asociere.

Apropierea de UE le-a creat probleme autorităţilor de la Chişinău atât pe plan intern, cât şi pe cel extern. La începutul lunii septembrie, în timpul unei vizite în Republica Moldova, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a avertizat Chişinăul că ar putea pierde Transnistria, regiune secesionistă din estul ţării, sprijinită atât financiar cât şi politic de Moscova, şi a menţionat că semnarea Acordului de liber schimb cu UE va afecta relaţiile moldo-ruse. Peste câteva zile, Rusia a interzis importul de vinuri moldoveneşti, iar negocierile pentru reluarea acestora încă nu au ajuns la niciun rezultat.

De asemenea, relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol au devenit mai ostile şi au fost înregistrate mai multe tensiuni în Zona de securitate de pe Nistru. Autorităţile separatiste vorbesc tot mai mult despre despre necesitatea recunoaşterii independenţei regiunii, iar recent, liderul secesionist Evgheni Şevciuk a propus şi un proiect de lege privind aplicarea legislaţiei ruse pe teritoriul republicii nerecunoscute. În acelaşi timp, negocierile oficale în formatul 5+2 trenează.

Tendinţe similare sunt înregistrate şi în autonomia găgăuză din sudul ţării, unde a existat şi o intenţie de a colecta semnături pentru un referendum privind proclamarea independenţei. Autorităţile locale au decis să modifice denumirea obiectelor de studiu în şcoli din Limba română şi Istoria Românilor în "limba moldovenească" şi "Istoria Moldovei", dar şi să organizeze un referendum la 2 februarie 2014, privind vectorul politicii externe, unde populaţia rusofilă din regiune va fi chemată să se pronunţe cu privire la aderarea Republicii Moldova la UE sau la Uniunea Vamală.

În plus, şi opoziţia comunistă de stânga se opune apropierii Republicii Moldova de UE, optând pentru aderarea ţării la Uniunea Vamală controlată de Rusia. Comuniştii şi-au radicalizat poziţia în ultimele luni şi au anunţat chiar organizarea unei "revoluţii de catifea", al cărei scop este demiterea Guvernului, organizarea de alegeri parlamentare anticipate şi desfăşurarea unui referendum privind aderarea la Uniunea vamală.

Ratingul Partidului Comuniştilor a crescut în ultimul an, iar procentul susţinătorilor integrării europene a scăzut de la peste 70% în anii precedenţi, la mai puţin de 50%, potrivit ultimelor sondaje. În schimb, a crescut numărul celor care ar opta în favoarea aderării la Uniunea vamală.

Marile provocări pentru Republica Moldova abia încep însă. Pe de o parte, autorităţile trebuie să continue reformele, pentru a se asigura că vor putea obţine abolirea regimului de vize şi semnarea Acordului de Asociere, pe de altă parte, la sfârşitul anului ar urma să se desfăşoare alegeri parlamentare şi, respectiv, Republica Moldova va intra în campanie electorală. În acelaşi timp, este foarte probabil că Rusia va continua sau ar putea chiar să amplifice presiunile asupra Chişinăului, pentru a-l determina să renunţe la procesul de integrare europeană.

"În această perioadă, Republica Moldova se va confrunta cu presiuni şi mai mari din partea Rusiei, pentru care trebuie să fie pregătită şi să fie atentă la modul cum va reacţiona", a declarat recent, la prezentarea unui studiu, directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă, Victor Chirilă.

În pofida evoluţiilor din 2013, parcursul European al Republicii Moldova va fi destul de "hopuros", iar de la parafarea Acordului de Asociere la semnarea lui este o cale destul de lungă, aşa cum a arătat şi exemplul recent al Ucrainei.

Actuala Coaliţie Pro-Europeană de la Chişinău este determinată să continue acest drum, în pofida tuturor dificultăţilor, şi să obţină recunoaşterea perspectivelor de aderare la UE. Totuşi, după cum declara şi premierul Iurie Leancă într-un interviu, procesul de integrare europeană a Republicii Moldova încă nu este ireversibil. "Multe schimbări se vor produce după parafare, dar ireversibilitatea cursului european va fi posibilă doar când Moldova va deveni candidat la aderare", a declarat Iurie Leancă.

De fapt, acest lucru depinde în mare măsură de rezultatele alegerilor parlamentare care se vor desfăşura la sfârşitul lui 2014. O eventuală victorie a Partidului Comuniştilor ar însemna, cel mai probabil, renunţarea la cursul pro-european, sau, cel puţin, încetinirea vitezei. Uniunea Europeană şi România, în particular, au acordat în ultimii ani un sprijin fără precedent Republicii Moldova, care primeşte cea mai mare susţinere financiară pe cap de locuitor dintre vecinii UE. Acum, viitorul european al Republicii Moldova depinde de propriii cetăţeni şi de faptul dacă actuala conducere de la Chişinău va reuşi să convingă alegătorii că UE le va oferi mult mai multe oportunităţi decât revenirea în spaţiul estic, controlat de Rusia.