Ar putea fi un exemplu şi pentru Moldova? Modul uimitor prin care Elveţia a rezolvat problema deşeurilor
Foto: publika.md
Elveţia este o ţară foarte curată, în care prevenirea poluării este întipărită în mentalitatea locuitorilor. Elveţienii sunt obişnuiţi să sorteze orice poate fi sortat, scrie gandul.info.
În anii 1980, ţara s-a confruntat cu un dezastru ecologic: toate râurile şi lacurile erau contaminate cu fosfaţi şi nitraţi, pământul era expus metalelor grele, iar oamenii generau o cantitate imensă de gunoi în fiecare lună. Elveţienii şi-au dat seama că au o problemă şi au luat măsuri pentru a implementa soluţii.
Sortarea gunoiului în funcţie de diferite categorii părea să fie metoda cea mai eficientă. Noile reguli au fost anunţate, iar excepţiile nu erau acceptate: toată lumea trebuia să se conformeze.
De exemplu, pentru a arunca un pliculeţ de ceai, trebuia să arunci eticheta în containerul pentru carton, săculeţul de ceai era pus în cel pentru hărtie, frunzele pentru ceai erau puse în containerul pentru compost, capsele metalice în containerul pentru metal, iar firul de aţă ajungea în altă pungă specială pentru gunoi.
Cei care nu respectă regulile sunt nevoiţi să plătească o amendă, prin urmare, elveţienii reciclează în fiecare zi:
-70% din hărtia folosită în ţară
-o cantitate foarte mare de carton
-baterii electrice
-sticlă (Elveţienii reciclează mai mult de 90% din sticle, aceştia sortându-le şi în funcţie de culoarea sticlei)
-sticle de plastic
-cutii
-cutii de aluminiu
-veioze
- cadavrele animalelor (Este interzisă îngroparea animalelor, existând şi o taxă)
-ulei vegetal
-medicamente expirate
Oamenii pot să arunce în continuare gunoiul în containere normale, însă au de plătit o taxă pentru fiecare jumătate de kilogram de gunoi. O ştampilă specială este aplicată fiecărei pungi pentru a arăta că taxa a fost plătită. Taxa este de 2 sau 3 franci elveţieni pentru 5 kilograme de gunoi.
Cei care nu plătesc această taxă pot ajunge să plătească până la 10.000 de franci, ”poliţia gunoiului” deschizând fiecare pungă fără ştampilă şi căutând indicii despre a-şi da seama cine a aruncat acea pungă.
Această abordare s-a dovedit una de succes, nu neapărat de frica amenzilor mari, ci mai degrabă datorită cetăţenilor preocupaţi de mediul înconjurător.