Istoria cioplitului în gheață datează din vremuri străvechi. Cea mai veche sculptură de gheață este consemnată într-o carte de cântece asiatice din anii 600 î.Hr. Gheața a primit treptat noi și noi întrebuințări, de la stocarea blocurilor de gheață pentru treburile zilnice în gorpodăriile din nord-estul Chinei antice și până la arta sculpturală din prezent.

La 1600, vânătorii chinezi din provincia Heilongjiang, la granița cu Rusia, își sculptau lanterne de gheață pentru lungile nopți de iarnă. Turnau apă într-o galeată și după ce aceasta îngheța, scoteau forma bocnă și o sculptau, adăugând apoi înăuntru, printr-un orificiu, o lumânare. Practica s-a extins rapid și în curând au început să apară lampioane de gheață pe întreg teritoriul Chinei.

În 1897, ruta feroviară transsiberiană era extinsă în orășelul de pescari Harbin, aflat cândva sub ocupație rusească. Ca rezultat al traficului feroviar instalat în zonă, Harbin avea să se transforme într-o metropolă. Gerul siberian și gheața din aproapiatul râu Songhua aveau să constituie factorii prielnici care i-au determinat mai târziu pe chinezi să organizeze anual în Harbin un concurs internațional de patinaj și sculptură în gheață, scrie agerpres.ro.

În 1950, Japonia devine capitala sculpturilor de gheață, după ce debutează prima ediție a Festivalului Zăpezii de la Sapporo, eveniment care avea să aducă anual 4 milioane de spectatori. Festivalul a luat naștere după joaca câtorva elevi de la un liceu local, care realizaseră în Parcul Odori șase statui de zăpadă. Statuile captaseră privirile trecătorilor, care se adunaseră în număr mare ca la o expoziție.

În 1955, reprezentanţi ai forţelor de apărare militară au construit, din acelaşi material, o imensă sculptură pentru care astăzi festivalul a devenit celebru. În 1959, un număr de 2.500 de persoane au participat la realizarea sculpturilor în zăpadă.

În 1972, festivalul zăpezii a fost organizat în acelaşi timp cu Jocurile Olimpice de Iarnă de la Sapporo, aducând astfel renume internaţional evenimentului. În 1974, a fost organizată o competiţie internaţională de statui din zăpadă în cadrul festivalului zăpezii. De atunci, numeroase echipe din diverse regiuni ale lumii, printre care Shenyang (China), Alberta (Canada), Munchen (Germania), Sydney (Australia) şi Portland (SUA), au o strânsă legătură cu Sapporo, participând la acest eveniment. De la an la an, festivalul a început să ia amploare şi să fie renumit, afirmându-se ca cel mai mare eveniment japonez al sezonului rece.

Începând cu 1989, Alaska găzduiește anual Campionat Mondial de Arta Gheții, reunind sute de sculptori din întreaga lume, care concurează la două categorii – sculpturi abstracte și sculpturi realiste.

În ceea ce privește România, țara noastră se poate mândri cu Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac, asamblat în fiecare iarnă atunci când condițiile meteo sunt prielnice. Unic în sud-estul Europei, hotelul este situat la peste 2.000 de metri altitudine, în inima munţilor Făgăraş. Este construit integral din zăpadă şi din blocuri de gheaţă extrase din cel mai mare lac glaciar al Munţilor Făgăraş, Bâlea Lac, şi sculptate manual de meseriaşi locali pricepuţi.

Aceştia folosesc blocuri de gheaţă ce ajung la dimensiuni de 70 de centimetri, cântărind aproape 70 de kilograme şi lucrează la temperaturi sub zero grade. Montează sute de astfel de blocuri de gheaţă şi le fixează cu apă şi zăpadă pentru ca hotelul să fie trainic şi reuşesc să îl înalţe în mai puţin de o lună, chiar dacă rezistă o perioadă scurtă din an, numai trei luni de zile.