Deşi boala a fost recunoscută oficial abia în secolul al XIX-lea, cazuri de copii cu sindromul Down au existat mereu în decursul istoriei. Acum arheologii au găsit cel mai vechi schelet care atestă existenţa acestei boli şi modul în care oamenii se purtau cu persoanele afectate de anomalia genetică, scrie descopera.ro.

Arheologii au găsit în Franţa scheletul unui copil care arată semne ale acestei boli. Copilul avea între 5 şi 7 ani când a murit, iar modul în care a fost înhumat, în cimitir, arată că nu fusese respins de membrii comunităţii.

Necropola se află în oraşul Saint-Jean-des-Vignes din estul Franţei şi datează din secolul al V-lea.

Analizând atent craniul copilului, arheologii au observat că avea craniul mai scurt şi fruntea deformată, în timp ce spatele craniul era plat.

În plus, dinţii fuseseră afectaţi, toate acestea semne indicând sindromul Down. Acesta este cel mai vechi caz care atestă boala, dovezile de acest fel din trecut fiind foarte rare. Cauza morţii copilului este încă necunoscută.

Sindromul Down este o boală genetică. Persoanele afectate au întârzieri în dezvoltarea intelectuală, dar şi dezvoltarea lor fizică este afectată. Anomalia constă în faptul că aceste persoane au 3 copii ale cromozomului 21 în loc să aibă doar 2.

Boala a fost menţionată prima dată de medicul englez John Langdon Down în 1862.

Până la această descoperire din Franţa, scheletul unui copil de 9 ani găsit în Anglia, datând din anii 700-900, era considerat cel mai vechi caz de sindrom Down.