În ultimele secole, Crăciunul a reuşit să unească milioane de oameni, inclusiv în perioade de război. În 1914, chiar în timpul Primului Război Mondial, pe frontul de Vest, soldații germani, pe deoparte, și cei britanici, pe de alta, au renunțat la arme în noaptea de Crăciun.

"Armistițiul de Crăciun" a fost unul neoficial, însă a rămas în istorie drept o filă luminoasă în mijlocul unuia dintre cele mai groaznice conflagrații, Primul Război Mondial.

Era noaptea dintre 24 și 25 decembrie, în a cincea lună de lupte sângeroase. Martorii vremii spun că, la un moment dat, nemții au început să cânte colinda Stille Nacht, adică "Noapte Liniștită".

Britanicii din tranșeele de vizavi le-au ținut isonul și au cântat versiunea engleză, Silent Night. 

Dimineața, militari de pe ambele părți ale frontului au început să iasă dezarmați din tranșee și să se îndrepte unii spre alții. Soldații care cu o zi înainte luptau unii împotriva altora cu înverșunare au început să își dea mâna, să se îmbrățișeze și să plângă.

Nemții și englezii își împărțeau țigările, alcoolul și mâncarea pe care o aveau, povesteau unul altuia despre familiile lor și își făceau poze. 

La un moment dat, de nicăieri a apărut o minge și militari de pe ambele părți ale frontului au început să joace fotbal. Cei care au trăit să povestească istoria au mărturisit că erau sute de oameni care au început să alerge după minge.

Nu s-a tras deloc în ziua de Crăciun. Nici a doua zi nu s-a tras.

Armistițiul de Crăciun rămâne în istorie drept un exemplu de omenie și credință în Dumnezeu care e mai presus de ură și violență.

Până în prezent se organizează meciuri de fotbal între soldații germani și britanici în memoria acelei minuni de Crăciun.