Costumul naţional, covorul moldovenesc şi prosopul ţesut care erau păstrate cu sfinţenie în lada de zestre a bunicii, sunt astăzi tot mai greu de găsit. Ele rămân însă o atracţie pentru turiştii veniţi în Moldova, care le consideră adevărate comori ale artei populare. Unde mai pui că toate aceste obiecte de artizanat pot fi o minunată carte de vizită pentru Moldova europeană.

Zinaida Dascăl din satul Pelinia, raionul Drochia, ţese prosoape naţionale.

"El este ţesut în cinci iţe, acestea se ţes cu suveica, acestea se aleg cu mâna, este rost aparte. Culorile sunt mai pronunţate, nu e mult albastru, e mai mult roşu, vişiniu, verde… Miezul mărului şi fluturii sunt motivele specifice zonei de nord a Moldovei", explică femeia.

Deşi acum 30 de ani cu greu putea să-şi închipuie o nuntă unde acesta ar fi lipsit, acum prea puţini mai solicită un prosop.

"Nunţile le fac mai puţin cu zestre cu prosoape… Înainte cu ele se împodobea fiecare nuntaş, la bărbaţi se punea câte un prosop în gât, la femei - o basma", mai spune locuitoarea satului Pelinia.

Obiectele de artizanat sunt împodobite de gospodine cu motive învăţate de la mamele şi bunicile lor. 

"Etnografii spun că sunt ca mâinele ridicate în rugăciune şi închinăciune şi este simbolul rodniciei. Acesta este simbolul soarelui sau luceafărul. Rombul se foloseşte foarte des şi steaua cu şase colţuri care este simbolul soarelui", susţine Galina Grumeza, o altă locuitoarea satului Pelinia.

În zona de nord a ţării şi portul naţional se deosebeşte prin culorile şi modalitatea de a decora ia din pânză. Cămaşa are mâneci lungi, se înfrumuseţează cu desen geometric simplu sau vegetal stilizat.

"Iile nu se cos în albastru, în verde. Noi folosim negru sau roşu. La băieţi folosim un vişiniu. Acesta este râul. Acesta e câmpul, alb… pânza e ţesută în stative. Asta este catrinţa pentru copii dar, la fel, flori nu se ţes. E în cinci iţe şi se folosesc romburi, pătrăţele", spune locuitoarea satului Pelinia Valentina Chilaru.

"Suntem mai mult apreciaţi de străini şi sunt tot mai rare aceste meşteşuguri. Se străduie educatorii să cultive la elevi şi la copiii de la grădiniţă acele meşteşuguri, însă lipseşte materia primă", spune directorul adjunct al muzeului din satul Pelinia, Elena Dereveanschi.