Aruncătorul de flăcări este clasat ca un dispozitiv de incendiere care este proiectat special pentru proiectarea focului într-o maneiră controlată. 

Aruncătorul de flăcări a fost utilizat prima dată în Grecia antică, în secolul I d.Hr. În perioadele moderne aruncătorul de flăcări a fost utilizat de către germani în timpul Primului şi celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie descopera.ro.

Unele dispozitive au fost utilizate pentru a proiecta o flacără provocată de un lichid inflamabil care era aprins. Altele erau realizate pentru proiectarea unui gaz inflamabil. În cazul dispozitivelor comerciale, acestea utilizează deseori propan şi gaze naturale. 

Atuncătorul de flăcări a fost utilizat în scop militar pentru atacarea fotificaţiilor şi a buncărelor, însă civilii le utilizau pentru curăţarea terenurilor agricole.