Pe 24 februarie se iubeşte româneşte. Sărbătoarea de Dragobete este echivalentul Zilei Sfântului Valentin, când îndrăgostiţii îşi mărturisesc sentimentele unul celuilalt. În mediul rural, Dragobetele se sărbătorea odinioară prin logodne simbolice şi prin diverse jocuri. Totodată, obiceiul marchează începutul primăverii.

Modul de a sărbători Dragobetele, care este fiul Babei Dochia, este diferit de la o regiune la alta: petreceri în aer liber, dansuri, jocuri, discuţii în jurul focului. Există şi obiceiul ca fetele mari să strângă şi să păstreze cu grijă apa cu proprietăţi magice din zăpada netopită sau de pe florile de fragi. Un alt obicei este ca fetele tinere să coboare în fugă spre sat, fiind urmărite de flacăii îndrăgostiţi.

Despre toţi cei care nu doreau să sărbătorească de Dragobete, se spunea ca vor rămâne singuri tot restul anului. Cuplurile de îndrăgostiţi care îşi petrec această zi împreună, conform tradiţiei româneşti, vor rămâne nedespărţite până la primăvara viitoare. Sărbătoarea dragostei la români era văzută ca fiind una de bun augur, deoarece se credea că aduce gospodarilor un an mai îmbelşugat, linişte, noroc în dragoste şi prosperitate.