Astăzi se împlinesc 153 de ani de la Unirea Principatelor Române. Pe 24 ianuarie 1859, Valahia şi Moldova s-au unit prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor - atât la Iaşi, cât şi la Bucureşti. A fost rezultatul unui îndelungat proces istoric, pornit de la conştiinţa unităţii de neam şi limbă a românilor din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania.

Unirea din 1859 a fost primul pas spre realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, când s-a format statul naţional unitar român. Revoluţia din 1848 a permis apariţia primelor programe politice ale paşoptiştilor români.

Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular pentru unire în ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857, a dus la semnarea Convenţiei de la Paris din 1858. Este vorba despre o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune.

La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti. În 1862, cu ajutorul unioniştilor din cele două principate, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul şi a realizat, astfel, unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România.