În dimineaţa zilei de marţi, turnurile gemene World Trade Center din New York au fost lovite la un interval de câteva minute de două avioane deturnate. Mesajul vocal este unul din mesajele finale care le-au permis vizitatorilor din muzeul din 11/11 din New York să asculte prin intermediul unor telefoane fixate pe pereți, scrie libertatea.ro.

Statele Unite comemorează, marți, 17 ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, în urma cărora aproape 3.000 de persoane nevinovate au murit. Atrocitatea a rămas mult ani înscrisă în memoria colectivă și a servit drept catalizator pentru un război global împotriva radicalismului islamic.

Un pasager a lăsat un mesaj vocal pentru soția pe care o lăsase în Massachusetts.

– Jules, sunt Brian. Un avion a fost deturnat, spune Brian Sweeney, un consultant în aeronautică în vârstă de 38 de ani și fost pilot pilot. "Dacă lucrurile nu merg bine și nu arată bine, vreau doar să știi că te iubesc absolut.

"Vreau să faceți bine, să aveți vremuri bune – la fel cu părinții și cu toată lumea – și vă iubesc total … și vă voi vedea când veți ajunge acolo. Scuză-mă, sper să te sun".

Acestea sunt ultimele cuvinte ale pasagerilor, membrilor echipajului și ale lucrătorilor din birouri care au fost uciși în 2001, când teroriștii au deturnat avioane și le-au prăbușit în Turnurile Gemene, în Pentagon și în câmpul din Pennsylvania.

Vocile lor exprimă atât teama primară a momentului în care și-au dat seama că sunt pe punctul de a muri, cât și nevoia de a liniști și de a convinge pe cei dragi.

Acestea sunt, probabil, cele mai triste înregistrări pe care le veți auzi vreodată

MELISSA DOI a fost absolventă a Universității din Northwestern, care a visat să devină balerină și a lucrat ca manager la IQ Financial Systems. A sunat la 911 de la etajul 83 al Turnului de Sud, 2 World Trade Center.

Doi: E foarte cald, eu văd … Nu văd, nu mai văd aer!

911: OK …

Doi: OK, dragă, îmi pare rău, stai puțin, stai liniștită cu mine, stai liniștită, ascultă, ascultă, apelul este înăuntru…

Doi: Voi muri, nu-i așa?

Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, spune-ți rugăciunile tale.

Doi: o să mor.

Trebuie să te gândești pozitiv, pentru că trebuie să vă ajutaţi unul pe altul.

Doi: o să mor.

911: Stai liniștită, stați liniștiți, stați liniștiți, stați liniștiți.

Doi: Te rog …

KEVIN COSGROVE se afla la etajul 105 al aceleiași clădiri când a sunat la serviciile de urgență de la un birou la orele 9:54. Părintele de trei ani, în vârstă de 46 de ani, a fost prins într-un birou cu co-lucrătorul Doug Cherry, încercând să respire prin fumul gros, negru.

Cosgrove: Doamnă, suntem doi la birou. Nu suntem gata să murim, dar e rău.

Ajungem acolo.

Cosgrove: Fumul este foarte rău.

911: Vom ajunge la dvs. cât mai repede posibil.

Cosgrove: Suntem în vârf. Și fumul se ridică. Haide, abia acum pot respira – nu pot vedea. Este foarte rău, este negru, este arid. Suntem tineri, nu suntem gata să murim.

911: Bună ziua

Cosgrove: Bună … sunt trei, două ferestre sparte … Oh, Dumnezeule!

Apelul său se termină brusc, cu strigăte și sunetul de resturi care se prăbușesc în timp ce apelul se întrerupe.

BETTY ONG a fost un ofițer de zbor la zborul American Airlines 11 din Boston în Los Angeles, primul avion care a fost deturnat. Ea a sunat la rezervările American Airlines și Nydia Gonzalez, agent de operațiuni,

Ong: Cineva a fost înjunghiat în clasa de afaceri, și cred că nu e nimeni care să respire. Nu știu, cred că ne-am deturnat … numele meu este Betty Ong. Sunt numărul 3 în zborul 11.

AAL: Puteți să descrieți persoana, că ați spus că cineva este ceea ce este în clasa business?

Ong: Eu sunt – stau în spate, cineva se întoarce de la afaceri. Dacă te poți menține o secundă, se întorc. (Inaudibil) Oricine știe cine a înjunghiat cine?

Context: Nu știu, dar Karen și Bobby au fost înjunghiați.

Ong: Paznicul nostru este înjunghiat. Nimeni nu știe cine a înjunghiat și chiar nu putem ajunge la clasa de afaceri, pentru că nimeni nu poate respira. Poate cineva să ajungă la cabină? Nici nu putem intra în cabină. Nu știm cine e acolo.

AAL: Ei bine, dacă ar fi fost drăguți, ar fi închis ușa și –

Ong: Îmi pare rău?

Ong: Cred că băieții sunt acolo. S-ar putea să fi plecat acolo – s-au blocat acolo sus sau ceva de genul ăsta. Nimeni nu poate suna la cabină. Nici nu putem intra înăuntru.

(American Airlines retransmite informațiile către o linie de urgență)

Ce se întâmplă, Betty? Betty, vorbește cu mine. Betty, ești acolo? Betty? Crezi că am pierdut-o? OK, așa că ne-ar plăcea – vom rămâne deschisi. Credem că am pierdut-o.