Deocamdată, Pokemon Go este cel mai popular joc pentru mobil, devenind imediat după lansare un fenomen mondial.

Așa cum era firesc, întocmai această popularitate a stârnit numeroase discuții, bazate pe argumente pro și contra Pokemon Go. Dacă ar fi să le enunțăm pe cele mai raționale, lucrurile stau astfel: partea bună la Pokemon Go e că aduce realitatea augmentată, o tehnologie relativ nouă, în telefoanele noastre. De asemenea, e simpatic, ne amintește de copilărie și ne pune să facem mișcare. Partea proastă e că, într-adevăr, poate da dependență și îi poate pune pe cei mai neatenți dintre noi în pericol. Există aici, totuși, un mare "dar".

Dacă ne folosim logica, putem stabili că problema concretă nu e la jocul în sine, ci la jucători. Nu e vina creaturilor virtuale că oamenii nu se pot bucura de experiență fără să se deconecteze total de realitate și nu e vina lor nici pentru că unii utilizatori nu își mai ocupă timpul cu altceva.

Iată ce spune un psiholog despre Pokemon Go într-un articol publicat pe Adevărul:

"Acest joc virtual a strâns atât de mulţi utilizatori, într-un timp atât de scurt şi din cauza tehnicilor de manipulare în masă. De exemplu, se adresează adultului ca şi cum ar avea o gândire infantilă (o tehnică de manipulare foarte des folosită de autorităţi). La nivel global, oamenii sunt învăţaţi încă de mici să fie obedienţi şi să asculte de autoritate, sub ameninţarea pedepselor. Aşadar, oamenii se supun autorităţii, chiar dacă aceasta este absurdă sau abuzivă. Autoritatea comandă şi impune. În jocul Pokemon avem astfel de comenzi, sugestii: “ Prinde-i pe toţi” etc. O altă tehnică de manipulare folosită este cea în care tot timpul faci apel la sentimente, nu la raţiune, provoci omul să reacţioneze sub impulsul emoţiilor. Inducerea spiritului de turmă este o altă tehnică de manipulare. Explicaţia este simplă, oamenii sunt foarte uşor de controlat şi manipulat, dacă le incurajezi reacţiile emoţionale. Acest joc este un experiment ce demonstrează cât de uşor suntem de manipulat", spune aceasta.

Cât despre dependență, "jocul crează adrenalină, iar adrenalina provoacă dependenţă. Jocul Pokemon îi scoate pe utilizatori din casă, aceştia având posibilitatea să se cunoască şi în realitate, nu doar în mediul virtual, şi să socializeze. Ies din anonimat şi îi transformă în personaje principale, eroi, în viaţa reală. Situaţiile riscante, de stres, cu potenţial crescut de pericol, întalnite în goana după Pokemoni crează adrenalină în exces în creier, ceea ce îi face pe utilizatori să acţioneze instinctiv. Cei pe care îi vedem că aleargă năuciti pe străzi după Pokemoni sunt dependenţii de jocurile online, sau dependenţii de adrenalină. Dacă până acum stăteau doar în faţa calculatorului, acest joc i-a scos pe toţi pe străzi. O dependenţă te poate determina să faci lucruri pe care nu credeai că o să ajungi să le faci vreodată. Adrenalina creată de joc este un drog natural al celor care vor să câştige. Adrenalina înseamnă un ritm cardiac crescut, o creştere a presiunii sanguine şi nu relaxare. Permanentizarea excesului de adrenalină epuizează şi apare starea de oboseala", spune specialistul.