De mult timp, oamenii de ştiinţă au presupus că două zone de pe suprafaţa Lunii (una aflată la 6 grade distanţă faţă de polul nordic al acesteia, iar cealaltă în zona polului sudic) ar fi fost acoperite în trecut cu gheaţă.

Deoarece, în timp, materialul solid s-a topit, specialiştii au emis ipoteza conform căreia axa satelitului natural al Pământului s-ar fi deplasat cu circa 6 grade faţă de poziţia sa iniţială, pe parcursul a circa 1 miliard de ani.

"În urmă cu câteva miliarde de ani, datorită temperaturii ridicate din interiorul nucleului Lunii, cei doi poli ai acesteia şi-au modificat poziţia. Este ca şi cum, pe planeta noastră, Polul Nord s-ar fi relocat din Antarctica spre Australia", a declarat Matthew Siegler, cercetător în cadrul Southern Methodist University din Dallas, SUA.

Prin intermediul acestei descoperiri, oamenii de ştiinţă americani au putut include Luna printre alte obiecte cosmice care şi-au modificat în timp axele. Terra, Marte, Europa (unul dintre sateliţii naturali ai lui Jupiter) şi Enceladus (unul dintre sateliţii naturali ai lui Saturn) ar fi cele mai importante exemple.

Cercetătorii americani susţin că schimbarea axei satelitului natural al Pământului s-ar fi produs ca urmare a activităţii vulcanice intense, care a dus la topirea unor porţiuni din mantaua Lunii, în urmă cu circa 3 miliarde de ani.

"La suprafaţa acestui obiect cosmic a fost identificat un înveliş, denumit Procellarum, în care s-au putut găsi elemente formate în primele faze de existenţă ale corpului ceresc. În urmă cu foarte mult timp, acest strat a acţionat asemenea unui cuptor, care a încălzit mantaua aflată dedesubtul lui", a adăugat Matthew Siegler.

Specialiştii au ajuns la această concluzie după ce au analizat datele privind geologia Lunii obţinute până în momentul de faţă. Rezultatele dobândite au fost utilizate pentru a realiza hărţi tridimensionale, în care este descrisă evoluţia în timp a axei satelitului Pământului.

Satelitul natural al Pământului are o vârstă de aproximativ 4,5 miliarde de ani.