Greu de crezut, dar renumitul balet Moartea Lebedei a apărut absolut întâmplător. Premiera a avut loc în anul 1907, atunci când celebra balerină Ana Pavlova urma să evolueze la un concert de caritate, dar partenerul ei s-a îmbolnăvit. Disperată, dansatoarea, a cerut ajutor prietenului său, coregraful Mihail Fokin. Peste noapte, acesta a compus lucrarea despre lebădă.

Fiecare formă de artă le povesteşte oamenilor, prin propriile sale mijloace, despre experienţe umane, despre sentimente şi evenimente – reale, curente, istorice sau fantastice. Baletul este un fel de artă în care relatarea se face fără cuvinte. Instrumentele pe care le foloseşte sunt dansul şi pantomima. Iar ca să înveţi să vorbeşti în limbajul trupului, trebuie să începi din copilărie.

"Eu de mică visam să devin balerină. Părinţii întotdeauna îmi spuneau că nu trebuie să dansez. Îmi spuneau fă-te de avocat sau medic. Eu am ales totuşi baletul, pentru că îmi place la nebunie. Niciodată nu am văzut baletul, dar de undeva din simţuri, ştiam toate mişcările cum se fac. Nu ştiu de unde, dar atsa cred că era în sânge", a afirmat profesoara de balet Victoria Florea.

"Eu vreau să dansez pe scenă", spune balerina Gabriela Donţu.

"Îmi place baletul. Era foarte frumos atunci când dansau balerinele pe scenă şi am vrut şi eu să pot face asta", a subliniat balerina Mihaela Alexandru. 

"Mie îmi place baletul, deoarece pot să învăţ să dansez frumos", a adăugat balerina Lana Rifai.

Acum, tinerele balerine visează încă la rolul Scufiţei Roşii. Astfel de personaje ca Giselle, Julieta sau Carmen, cu toate patimile lor, sunt tot atât de departe de ele, ca şi numele marilor balerine care le-au întruchipat de-a lungul timpului.

"Mulţi copii visează de mici să danseze şi eu încerc de mici să le arăt arta cât de puţin", adăugat profesoara de balet Victoria Florea.

Balerinele sunt fiinţe suple şi graţioase. Însă silueta de balerină nu este numai un dar al naturii, primit de la naştere. Atunci când faci exerciţii de dans clasic la bară, înveţi să ţii spatele în poziţia corectă şi să priveşti înainte, nu sub picioare. De aici vine şi postura graţioasă, şi elasticitatea corporală, şi maniera aparte de a ţine capul sus, cu multă demnitate.

Învăţând abc-ul baletului, dansatoarele capătă acel aplomb, fără de care nu ar putea sta cu încredere pe scenă. Exerciţiile la bara de balet dezvoltă flexibilitatea picioarelor. După ore în şir de exersări sistematice, chiar şi cele mai imperfecte picioare capătă contururi sculptate.

"E foarte bine să faci balet. Deoarece faci gimnastică. Se îndreaptă spatele, picioarele se îndreaptă, mersul este corect. E frumos pentru viaţă", a mai afirmat profesoara de balet Victoria Florea.

Există două lucruri fără de care nu ne putem imagina o balerină. Primul lucru este celebra tutú, o fustă din tul scurtă şi încreţită, iar cel de al doilea – poantele de balet. Apropo, ambele au apărut încă în secolul XIX şi sunt legate de numele renumitei dansatoare Maria Taglioni. Ea a fost prima balerină care dansa doar în vârful degetelor, ridicată pe poante, creând impresia uimitoare că se înalţă şi zboară prin aer ca o fiinţă supranaturală, fără pic de efort. Pentru mai multă uşurinţă, graţioasa dansatoare purta o fustă din stofă foarte uşoară, purtată astăzi de toate balerinele. Se spune că acest costum a fost inventat chiar de tatăl ei, marele coregraf Filippo Taglioni.

"Orice copil poate să danseze. Important este să aibă un procent de talent şi 99% de lucru. Se vede dacă copilul într-adevăr doreşte. Dacă îşi doreşte cu adevărat, toate mişcările îi ies bine", mai spune Victoria Florea. 

Trăim într-o vreme când totul se întâmplă foarte repede, de-a dreptul dominată de cuvântul englezesc "fast". Dar în afară de fast-food, fast-news, fast-love sau fast-life, trebuie să existe şi altceva în viaţa noastră. De exemplu, baletul.

"Eu fără balet nu pot trăi. O săptămână nu mă ocup, ceva nu îmi ajunge. Nu pot să stau aşa. Acesta e un stil de viaţă", a conchis Victoria Florea.