Barcelonezii consideră că numărul în creștere al turiștilor este mult mai îngrijorător decât cel al imigranților deși ambele grupuri au devenit foarte numeroase în ultimii ani.

În Parcul Güell din Barcelona – un graffiti măricel reflectă părerea localnicilor despre numărul din ce în ce mai mare al turiștilor care le vizitează orașul: Turiștii să plece, refugiații sunt bineveniți! Anul trecut, 150 de mii de oameni din Barcelona au ieșit la un marș prin care cereau guvernului spaniol să autorizeze ca și mai mulți refugiați să intre în țară. Imediat după acest marș a început să apară și graffiti-ul cu mesaj împotriva turiștilor. Apoi orașul a fost inundat de protestatari cu slogane de genul Barcelona nu este de vânzare! și Nu vom pleca!

Însă acest caz de turismofobie – cum i se mai spune fenomenului – nu e singular, vara trecută, o serie de măsuri împotriva invaziei turiștilor au fost luate în urma protestelor din Veneția, Roma, Amsterdam, Florența, Berlin, Lisabona, Palma de Mallorca și în alte orașe europene.

Însă, spre deosebire de restul orașelor, în Barcelona, cu toată reticența de care s-a dat dovadă în privința turiștilor, localnicii au militat totuși pentru a primi cât mai mulți refugiați. Când au apărut știrile de acum două săptămâni că 629 de migranți aflați pe o barcă de salvare plutesc în derivă în Mediterană, primarul orașului Barcelona, Ada Colau a fost printre primii care a oferit ajutor și asistență.

Barcelona chiar ar prefera să primească mii de migranți săraci decât milioane de turiști cu bani (anul trecut turiștii au cheltuit aproximativ 30 de miliarde de euro în oraș). Localnicii văd numărul mare al turiștilor ca pe un pericol mai ales asupra identității orașului.

În 2000, în Barcelona trăiau mai puțin de 2% de străini din populația totală a orașului, câțiva ani mai târziu numărul lor s-a ridicat la 15%. În 2018 se vorbește despre un procent oficial de 18% din populația Barcelonei – cât ar fi numărul străinilor stabiliți în oraș însă potrivit Lolei Lopes, comisarul pentru integrare a imigranților din Barcelona – cifra reală s-ar afla undeva la 30%. Numărul mare al noilor locuitori a schimbat radical fața orașului însă Barcelona nu a avut parte de niciun protest anti-imigranți și subiectul imigranților nu reprezintă o prioritate în dezbaterile din alegerile locale.

Paolo Giaccaria, profesor de științe sociale la Universitatea din Torino stabilește o legătură între cele două tipuri de migrații din Barcelona – cea a turismului nordic și cea a imigranților din sud. Și arată exact care este în opinia localnicilor fenomenul pe care-l preferă dintre cele două.

În timp ce imigrația schimbă orașul, turismul îl destabilizează – și până și oamenii din industria tursimului recunosc că nu se mai poate continua așa. În 1990 orașul a fost vizitat de 1,7 milioane de turiști, anul trecut, în Barcelona au fost 32 de milioane de turiști – de 20 d eori mai mulți turiști decât localnici adică. Volumul mare al turiștilor crește prețul chiriilor împingând localnicii în afara cartierelor și ocupând practic toate locurile publice.

Vedem imigranții având un impact pozitiv – oamenii s-au integrat foarte bine, spune Natalia Martinez, un consilier din Ciutat Vella – care este partea veche a orașului Barcelona, o zonă preferată atât de imigranți cât și de turiști. Imigranții ne-au oferit mai degrabă ceva în plus – dacă vorbim în termeni de identitate. Turismul însă nu oferă nimic, dimpotrivă, ia ceva din cartiere, le transformă în niște cartiere banale, aceleași de peste tot din lume.

La fel ca în Londra, numărul localnicilor nativi este destul de mic, mai ales în cartierele clasei muncitoare, acolo unde majoritatea imigranților s-au stabilit. Cele mai mari trei grupuri de imigranți sunt europeni, latino-americani și refugiați din Africa de Nord, mai ales din Maroc. Acestora li se alătură chinezi și pakistanezi. Însă, spre deosebire de alte orașe în care au ajuns foarte mulți imigranți, în Barcelona, copiii care s-au născut din cupluri mixte sau ale imigranților se consideră barcelonezi și nu țin seama de originile părinților.

Cartierul în care fenomenul imigrației este cel mai vizibil este El Raval (în arabă asta înseamnă suburbie) care se află pe partea opusă a Ciutat Vella din La Rambla. Și deși aici a avut loc și un atentat, conflictele sunt rare.

În luna august a anului trecut, în urma unui atac terorist, 13 oameni au murit și 130 de oameni au fost răniți pe La Rambla. Mohammed Halhoul, membru al Consiliului Islamic Catalan a spus că imediat după atentat oamenii au fost șocați și indignați însă cu toții, localnici și imigranți împreună au condamnat atacul.

Există rasism și în Barcelona ca peste tot însă nu a fost lăsat să crească. Încă din 2010, administrația a început să promoveze politici interculturale (nu de asimilare) prin care recunoștea și respecta diferențele culturale și religioase. Pe lângă asta, cu toate că au existat ani întregi de greutăți economice, imigranții nu au fost transformați în țapi ispășitori. Însă localnicii consideră că ceilalți migranți, turiștii,  transformă încet, încet Barcelona într-o parodie sau un parc tematic. Pe lângă asta, mulți rentieri preferă să închirieze apartamentele pe termne scurt pentru bani mai mulți turiștilor decât localnicilor iar transportul public în comun este aproape inaccesibil oamenilor care locuiesc și lucrează în zonele turistice ale orașului. Iar multe afaceri tradiționale care au existat de peste 100 de ani s-au transformat în afaceri specifice turismului.

O antipatie asemănătoare a început să crească și în Veneția unde luna trecută au fost montate niște bariere care să țină în frâu hoardele de turiști. Ne poluează orașul și îl consumă la fel de agresiv cum o fac cu sandwishurile – noi numim asta turismul de tip mușcă și fugi, spune Patrizia Riganti, profesor al școlii de arhitectură de la Universitatea Notthingham Trent, a spus tabu.ro.

În Lisabona, la fel, localnicii resimt impactul negativ al turismului agresiv. Fatima Bernardo, profesor de științe sociale la Universitatea Evora din Portugalia spune că, la fel ca în Ciutat Vella din Bracelona, în cartierul Alfama din Lisabona, turiștii au schimbat identitatea cartierului. Practic turismul gentrifică orașul, îi schimbă dinamica socială. Localnicii se plâng de altfel, exact ca în Barcelona că încep să se simtă sub ocupație, simple piese de decor în propriul lor oraș, senzație pe care nu au avut-o nici la cel mai mare val de imigranți cu care s-au confruntat. Imigranții construiesc comunități, lucrează și contribuie în orașele în care ajung, turiștii în schimb doar le folosesc. (Articol preluat de pe site-ul The Guardian)