Florile proaspete de lavandă (levănţică) conţin 0,5-1% ulei volatil iar cele uscate 1-3%. Uleiul volatil conţine 44-50% acetat de linalil, butirat de linalil, geraniol, linalol în stare liberă, valerianat de linali, borneol, cumarină, etil-n-amilcetona, nerol, furfurol, a-pinen, cariofilen, acizi şi esteri etc. Florile mai conţin tanin, un principiu amar, substanţe minerale. Datorită componentelor din uleiul volatil, această este un aromatizant puternic cu acţiune antiseptică locală şi uşor antispastică.

Florile au acţiune carminativă şi slabe efecte stimulente nervoase, scrie sănătate.bzi.ro.

Se utilizează intern pentru acţiunea carminativă, în tulburări digestive, în cefalee şi ca stimulent general sub formă de porţiuni, că aromatizant şi corectiv. Intră în compoziţia ţigărilor antiasmatice. Uleiul volatil de levănţică este foarte mult solicitat în parfumerie şi cosmetică.

Pentru tratarea insomniei cronice se recomandă înainte de culcare, băi în care să se adauge esenţă de lavandă care are efect relaxant. Tot pentru un somn liniştit şi odihnitor se recomandă persoanelor care suferă de insomnie să umple un săculeţ de tifon cu lavandă şi să-l ţină lângă pernă pe care dorm.

Tot înainte de culcare se poate bea un ceai cald, îndulcit cu un vârf de linguriţă de miere de albine, din amestec de sunătoare cu lavandă, părţi egale. Infuzia concentrată din flori de lavandă are efecte benefice în tratarea colicii renale, infecţiilor renale, uremiei şi cistitei.

Tinctura de lavandă se prepară din flori proaspete sau pulbere de flori uscate. Se umple un borcan cu flori proaspete, fără să se îndese, peste care se toarnă alcool alimentar, ţuică de casă sau vodcă. Vasul, bine astupat, se lasă două săptămâni la macerat, după care lichidul se filtrează şi se păstrează la rece în sticle închise la culoare.

Intern, se ia câte o linguriţă de tinctura dizolvată în puţină apă de trei, patru ori pe zi în combaterea stărilor enumerate mai sus. Extern, amestecată cu apă fiartă şi apoi răcită, tinctura se foloseşte în stări febrile, răni, pişcături de insecte, arsuri, sub formă de comprese. Chiar dacă ustură pus ape răni sau arsuri, efectele sunt miraculoase şi locul se vindecă fără a lasă urme.

Împotriva căderii părului se fac frecţii din abundenţă la rădăcina, după care părul se acoperă.

În trecut, uleiul de lavandă era folosit la parfumarea produselor de cosmetică. Astăzi, poate fi folosit atât extern pentru calităţile sale analgezice, cicatrizante, şi calmante în răceală, gripă, stări febrile, răni, abcese, furuncule, bube, cât şi intern, că antiseptic, diuretic, carminativ, calmant. Pentru uz intern este recomandat să se folosească uleiul de la farmacie ori plafar, dar să se citească eticheta şi prospectul cu foarte mare atenţie.

Uleiul de lavandă se poate prepară şi acasă folosind ulei de măsline, şofran sau susan şi flori de levănţică. Într-un borcan de 800 de grame se pun opt linguri de flori uscate şi mărunţite peste care se toarnă 300 ml de ulei. Dacă se vrea mai mult ulei, cantităţile se dublează ori triplează. Se amestecă bine cu o lingură de lemn, se acoperă borcanul, se agită bine şi se lasă la macerat 48 de ore, lângă o sursă de căldură, timp în care, la fiecare 12 ore se agită.

După acest interval, amestecul se strecoară prin tifon, pus în trei, patru, într-alt vas, florile se storc bine că să se recupereze toată esenţă apoi se pune din nou în borcan şi se adaugă opt linguri de frunze proaspete. Se lasă la macerat încă 48 de ore sau mai mult, în funcţie de cât de parfumat se vrea uleiul.

Uleiul astfel obţinut se păstrează la rece, în sticlă de culoare închisă şi poate fi folosit în combinaţie cu apă, pentru parfumarea şi dezinfectarea încăperilor,împotriva insectelor.

De asemenea, poate fi adăugat şi în băile terapeutice.