Anasonul (Pimpinella Anisum), denumit popular anison, badean, aparține familiei Umbeliferae, înrudit fiind cu pătrunjelul, morcovul, feniculul și păstârnacul, scrie realitatea.net.

Semințele de anason au până la 6% ulei esențial, iar acesta conține până la 90% anetol (un compus organic folosit frecvent ca aromă naturală și component principal al uleiului eteric extras din plante), care îi conferă plantei aroma tipică.

Principalii componenți ai anasonului sunt: vitamina A, complexul B (B1—B6), săruri minerale — calciu, fosfor, potasiu, sulf, fier — esență aromatică, aldehida anisică, lipide, protide, zaharuri, amidon, anetol (componentul principal al uleiului volatil), colina, cetonele.

De la anason se folosesc în scop medicinal semințe, care sunt folosite și în industria alimentară ca aromatizant.

Anasonul, ca plantă medicinală, este utilizat frecvent în colicile abdominale, inclusiv la copii. Pentru calmarea colicilor la sugari se prepară o infuzie mai slabă. La copiii peste 5-6 ani, dozele sunt asemănătoare cu ale adulților. Uleiul de anason a fost utilizat pentru tratamentul păduchilor, scabiei și psoriazisului, potrivit drugs.com.

Cercetările arată beneficiile în utilizarea anasonului ca expectorant sau ca antimicrobian, folosit în cazul tusei (astm, tuse convulsivă). Uleiul de anason funcționează ca un expectorant, prin urmare, fiind utilizat ca ingredient în siropuri de tuse și pastile. Pentru capacitatea sa de a reduce balonarea este folosit, în prezent, mai ales în pediatrie. În doze mari, este folosit ca un antispastic și un antiseptic.

Sub formă de infuzie se folosește pentru stimularea poftei de mâncare. Pentru stimularea secreției lactate la mamele care alăptează se poate folosi o infuzie preparată din anason în amestec cu chimen sau fenicul. Ceaiurile nu se păstrează mai mult de o zi, iar administrarea îndelungată nu este de dorit.