Lumina roşie, verde sau galbenă a semaforului ne avertizează când este sigur şi putem trece o stradă aglomerată şi când trebuie să ne oprim.

Blocajele din trafic au fost o problemă înainte de inventarea automobilelor, trăsurile trase de cai şi grupurile de pietoni aglomerau străzile din Londra în anul 1860. Britanicul John Peake Knight a sugerat adaptarea căilor ferate pentru controlarea traficului. Căile ferate utilizau un sistem de semafoare alcătuit din braţe mici care indicau dacă un tren putea trece sau nu.

Conform metodei lui Knight, semafoarele semnalizau în timpul zilei prin indicatore "staţionare" şi "pornire", iar în timpul nopţii utilizau lumina verde şi cea roşie, care erau luminate de lămpile cu gaz, iar un ofiţer de poliţie se afla lângă semafor pentru a-l pune în funcţiune, notează Descoperă.

Primele indicatoare luminoase au fost instalate pe 9 decembrie 1868 la intersecţia străzilor Bridge Great şi Great George din Londra. Acestea au avut un succes impresionant, iar Knight a cerut instalarea unui număr mult mai mare de indicatoare luminoase. O lună mai târziu, un ofiţer de poliţie a fost rănit în urma unei explozii a uneia dintre lumini. Proiectul a fost clasat ca pericol public, iar toate indicatoarele au fost scoase din uz. 

După accident, au trecut aproape 40 de ani până când indicatoarele luminoase au început să fie din nou populare. 

În 1910, Ernest Sirrine, un inventator american a introdus indicatoarele luminoase automate în Chicago.

Primele semafoare electrice care utilizau culorile roşu şi verde au fost inventate în 1912 de către Lester Farnsworth Wire, un ofiţer al poliţiei din Salt Lake CIty, Utah, însă mulţi oamenii acordă titlul de invenator al semaforului lui James Hoge.