Nu mai este chiar un secret – iar o pleiadă de teste de laborator o susțin – că aproape totul în lumea modernă, inclusiv fructele proaspete, prezintă în alcătuire un cocktail consistent de substanțe chimice de sinteză.

Scopul principal al acestora este, în general, potențarea producției de masă și/sau al aspectului vizual atractiv al produselor. Unele dintre aceste chimicale sunt, putem spune, binevenite, nefiind în mod special dăunătoare, în timp ce altele trag după ele o reputație care nu le face cinste, scrie stiintasitehnica.com

TRICLOSAN

Vrei să ai o respirație proaspătă, axile înmiresmate și în general o igienă ireproșabilă? Atunci, trebuie să știi că o substanță antimicrobiană cu potențial periculos pentru organismul omenesc, denumită TRICLOSAN, se află în compoziția multor produse cosmetice, de -îngrijire personală – așa cum sunt pasta de dinți și săpunul – și chiar în unele jucării.

Încă din 1998, mai multe rapoarte medicale americane au indicat că triclosanul ar putea contribui la dezvoltarea rezistenței față de antibiotice. Apoi, în 2007, au apărut îngrijorări că substanța cu pricina ar putea altera sistemul endocrin – de reglare hormonală – al șoarecilor, îndeosebi funcția glandei tiroide, atunci când rozătoarele erau hrănite cu doze mari de triclosan. 

În SUA, Minnesota a devenit primul stat american care a restricționat oficial utilizarea sa, în timp ce în Europa încă se investighează problema dezvoltării rezistenței la antibiotice. Comitetul Științific pentru Siguranța Consumatorilor din cadrul Comisiei Europene susține că triclosanul încă este o substanță sigură, dar recunoaște că există lacune în înțelegerea sa.

SCP

Datorăm plăcerea folosirii vaselor de gătit anti-aderente, a ambalajelor pentru alimente, a hainelor impermeabile, a țesăturilor sintetice, aței dentare și altor astfel de obiecte așa-numitelor SUBSTANȚE CHIMICE PERFLUORINATE (SCP), produse industrial pentru prima oară în anii ’40.

Aceste substanțe sunt foarte eficiente în respingerea grăsimii și a apei, dar mai multe studii au demonstrat că urme ale lor sunt prezente, de ceva timp, chiar în sângele nostru. Femeile cu cele mai mari valori ale acestor substanțe în organism riscă de două ori mai mult decât celelalte să aibă nevoie de peste un an pentru a rămâne gravide. Se pare că 98% dintre oameni sunt expuși la substanțe chimice perifluorinate, care reduc fertilitatea.

Două dintre cele mai des întâlnite SCP în om și în mediul înconjurător sunt SULFOTANATUL DE PERFLUOROCTAN (PFOS) și ACIDUL PERFLUOROOCTANOIC (PFOA).

Având structuri moleculare foarte puternice, aceste chimicale sunt extrem de dificil de dezintegrat, așa că persistă în mediu mulți ani la rând. Studiile pe animale sugerează că expunerea îndelungată la SCP poate altera nivelurile hormonale și chiar cauza cancer.

Studiile pe oameni au indicat că aceste substanțe pot îmbolnăvi tiroida și spori nivelurile de colesterol din organism, printre altele. 

COSMETICE

În 2004, opinia publică și consumatorii din toată lumea au fost „dați peste cap” de problema substanțelor chimice de prezervare din cosmetice denumite PARABENI, după ce un studiu a indicat că aceștia erau prezenți în 20 de mostre de țesut mamar canceros, îmbolnăvirea fiind corelată cu folosirea produselor de înfrumusețare și ingrijire personală de pe piață.

Această situație a alimentat o dezbatere îndelungată despre siguranța folosirii parabenilor. Totuși, dovezile ulterioare care au legat aceste substanțe de cancerul mamar s-au dovedit străvezii. De aceea, autoritățile abilitate au hotărât că parabenii, deși suspectați că ar afecta sistemul endocrin, nu prezintă riscuri în dozele mici prezente în cosmetice.

Chiar și așa, deși în teste importante, în cadrul cărora li s-au administrat animalelor cantități mari de parabeni, aceștia nu s-au dovedit nocivi, din cauza presiunii publice, companiile producătorare de cosmetice au început, din 2012, să elimine parabenii din produsele lor.

MASE PLASTICE

FTALAȚII, săruri sau esteri ai acidului ftalic, sunt substanțe chimice utilizate în industrie ca plastifianți, pentru producția de materiale plastice, dar ei apar și într-o serie de alte zone ale vieților noastre, așa cum ar fi pastilele de tip capsulă și tonerul de imprimantă.

Numeroase studii au demonstrat toxicitatea ftalaților în special asupra femeilor gravide și a sistemului reproducător masculin.

S-a indentificat în ftalați potențialul de a compromite într-o oarecare măsură buna funcționare a sistemului endocrin, dar efectele lor în concentrații mici asupra sănătății încă sunt neclare. Totuși, expunerea la niveluri ridicate dar și medii de ftalați a fost corelată cu o scădere a nivelurilor de spermă și chiar cu o incidență ridicată a deformărilor anatomice la nou-născuți.

Ftalații se degajă din plasticul în care sunt încorporați și intră în compoziția alimentelor sau în piele, iar apoi circulă prin organism, provocând daune importante. Ftalații sunt derivați ai naftalinei și se găsesc în numeroase produse de uz casnic, dar în special în materialele plastice (PVC) casante, cărora le conferă elasticitate. Problema cea mai mare este că aceste substanțe chimice au o răspândire atât de largă, încât sunt aproape imposibil de evitat.

IGNIFUGE

Producția de obiecte rezistente la foc, cum ar fi mobila și țesăturile ignifuge, pare o decizie foarte eficientă și înțeleaptă. Și totuși, multe substanțe chimice folosite pentru inhibarea caracterului inflamabil al multor materiale sunt foarte riscante pentru sănătatea noastră.

Două grupuri de asemenea chimicale – ETERI DIFENILI POLIBROMURAȚI (PBDE) și BIFENILI POLIBROMURAȚI (PBB) – vin în sute de forme în materiale de construcții, electronice, perne de spumă și textile. Ele se acumulează în sânge și în țesuturile grase.

Substanțele cu pricina perturbă sistemul endocrin, pot altera dezvoltarea cerebrală a copiilor și pot determina probleme ale comportamentului și capacității de învățare. Expunerea poate reduce nivelul hormonilor tiroidieni și afectează negativ sistemul de reproducere. Se pare că niveluri foarte ridicate de PBDE și PBB se găsesc în praful din locuințe.

METALE GRELE

Deși noxele produse de autoturismele moderne nu mai conțin plumb, acesta tot își face loc în trupurile noastre.

PLUMBUL este o neurotoxină care poate provoca migrene, dureri articulare, presiune arterială ridicată și probleme de memorie și de reproducere. Prezent mai ales în vopseaua fabricată înainte de 1978 și în instalațiile vechi, plumbul afectează creierele copiilor și dezvoltarea sistemului nervos.

De la finele anilor ’70, expunerea la plumb a scăzut drastic, mai ales în UE după ce s-a decis eliminarea sa din produsele petroliere. Însă, tot ce s-a produs în anii precedenți a pătruns în sol, prin urmare am ajuns să consumăm acel plumb cu hrana noastră, îndeosebi prin cereale și legume.

Și MERCURUL rămâne o sursă de îngrijorare. Spre deosebire de plumb, acesta se acumulează în lanțul trofic, iar peștii prădători pe care îi mâncăm reprezintă principala noastră sursă de mercur ingerat. Prezența acestui metal în dieta omenească prezintă un risc crescut, ca și în cazul plumbului, mai ales pentru sugari și copiii mici.

PREPARARE TERMICĂ

Cafeaua și pâinea prăjită pe care mulți dintre noi le consumă la fiecare mic dejun s-ar putea să ne dăuneze. În 2002, Institutul Național de Alimentație din Suedia descoperă că ACRILAMIDA, o substanță chimică asociată cu dezvoltarea cancerului la șoareci, se formează în timpul coacerii și prăjirii alimentelor bogate în amidon, fiind prezentă la cote surprinzător de înalte în acestea.

Acrilamida se formează atunci când alimentele pe bază de plante, bogate în carbohidrați, sunt fierte, coapte sau prăjite la temperaturi ridicate. Substanța se formează nu doar pe baza amidonului, ci și pornind de la alte poliglucide, așa cum este glicogenul din produsele de origine animală (carne, ouă). Acrilamida este o substanță citotoxică, neurotoxică, cancerigenă și mutagenă. Ea întreține stresul oxidativ, favorizând apariția neoplasmelor și s-a constatat că poate induce cancer mai ales la nivelul uterului, ovarelor și testiculelor.

Pe lângă acțiunea cancerigenă, s-a demonstrat și efectul neurotoxic exercitat de această substanță, urme de acrilamidă fiind descoperite și în creierele victimelor maladiei Alzheimer. Potrivit Autorității Europene de Siguranță Alimentară (EFSA), alimente precum chips-urile, cerealele, biscuiții și pâinea feliată, toate conțin acrilamidă.

S-a descoperit chiar că gravidele expuse la niveluri ridicate ale acestei substanțe au născut copii cu greutate mai redusă decât media. Acrilamida este greu de evitat, dar consumul poate fi limitat mâncând pâinea doar puțin prăjită și consumând, spre exemplu, espresso scurt, care are mai puțină acrilamidă decât cel lung, a cărui preparare durează de două ori mai mult.