Astăzi, 22 martie, Biserica Ortodoxă de stil vechi comemorează ziua în care au fost ucişi, pentru credinţa în Hristos, cei 40 de mucenici din cetatea Sevastiei.

Potrivit legendei, în anul 313 după Hristos, împăratul roman Constantin a emis un decret care le-a dat creştinilor dreptul la credinţa lor. Însă Liciniu, cumnatul lui Constantin, era păgân şi în partea sa de imperiu a hotărât să stârpească creştinismul. Pregătindu-se de război împotriva lui Constantin cel Mare şi temându-se de o eventuală trădare, a hotărât să-şi cureţe armata de creştini. În cetatea Sevastiei, din Armenia, erau 40 de soldaţi, care împărtăşeau creştinismul.

Refuzând să se închine idolilor, ei au fost aruncaţi în temniţă. A doua zi au fost din nou interogaţi şi torturaţi, însă ostaşii au rămas tari în credinţă. Atunci guvernatorul Armeniei i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Dar sub picioarele mucenicilor gheaţa s-a topit, apa din lac s-a încălzit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât deasupra capului fiecăruia din ei.

În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost arşi de vii. Când s-a stins rugul, oasele sfinţilor mucenici erau intacte. Atunci călăii le-au aruncat în râu, temându-se că oamenii vor începe să se închine la sfintele moaşte. Peste trei zile, mucenicii i-au apărut în vis Sfântului Petru, Episcop de Sevastia, rugându-l să-i îngroape. Episcopul le-a adunat rămăşiţele şi le-a îngropat cu onoruri.

În popor, Ziua Sfinţilor 40 de Mucenici se asociază cu trezirea naturii la viaţă. Se credea că din această zi vremea se încălzeşte: "Ieşi căldură din pământ, intră tu frig în pământ!". Odată cu încălzirea vremii se întorc şi păsările, aducând primăvara pe aripile lor.