Copiii care suferă de hipoacuzie îşi pot trăi copilăria într-un mediu prietenos, dar şi să înveţe să vorbească, cu toate că nu aud sunetele.

Pentru aceşti micuţi, în Chişinău activează două grădiniţe, unde prin intermediul aparatelor auditive, a gesturilor, dar şi a exerciţiilor tactile, ei pot învăţa să vorbească. 

Gabriela Paşinschi are trei ani şi s-a născut într-o familie de hipoacuzici. Micuţa suferă de deficit auditiv sever ereditar. După ce acum patru luni, fetiţa a început să frecventeze Grădiniţa-Creşă numărul 167, astăzi a ajuns să rostească primele cuvinte.

"Facem dezvoltarea vocii, dezvoltarea capacităţii de emitare a aparatului articulatoriu al pedagogului. Pronunţăm concomitent cuvinte uşoare, care ţin de familie, de produsele alimentare", a spus psihopedagogul Lidia Botnari.

Acum un an, în această grădiniţă a fost deschisă şi o grupă pentru copiii care au implant cohlear. Printre aceştia este şi Nicoleta Huţu, în vârstă de şase ani. Fetiţa şi-a pierdut auzul pe când avea doar nouă luni în urma unui tratament cu antibiotice.

După trei ani de exerciţii şi efort, Nicoleta vorbeşte acum pe înţelesul tuturor.

"Înainte dacă nu vorbea, vorbea doar câteva silabe, după operaţia intervenită şi cu pedagogii care au muncit zi de zi cu ea s-a schimbat foarte mult. Acum zicem şi poezii, acuma zicem şi fraze", a spus mama fetei.

Pentru a le dezvolta aparatul fonator şi a-i învăţa pe copii să vorbească, psihopedagogii folosesc o gamă largă de exerciţii de vorbire şi mimico-gestuale.

"Avem o legătură strânsă cu Universitatea de Stat Pedagogică Ion Creangă, cu catedra de psihopedagogie specială, unde în conlucrare aplicăm noile metode şi tehnici, chiar şi alternative de comunicare, de dezvoltare a limbajului şi comunicării acestor copii", a spus directorul Grădiniţei-Creşe Nr. 167, Larisa Melinteanu.

Grădiniţa-creşă numărul 167 este frecventată de 64 de copii, dintre care 35 suferă de hipoacuzie.