E sezon de vacanţă, dar mulţi părinţi se gândesc deja că trebuie să pună bani deoparte pentru noul an şcolar de la grădiniţă. Taxele neoficiale întorc pe dos buzunarele părinţilor, care plătesc din greu iluzia că banii daţi fără factură vor asigura copilului un plus de atenţie şi de bine. Dar în grădiniţe, situaţia e alta.

Grădiniţa 215 din centrul Capitalei. Încercăm să aflăm dacă pe lângă cei 400 de copii înscrişi aici se mai poate face loc pentru unul.

Nu am întrebat întâmplător. Părintele unui copil înscris la această grădiniţă ne-a trimis un mesaj despre sumele pe care le achită aici. Ar fi vorba despre o mie de lei taxa de intrare, 150 pentru hrană şi 200 de lei pentru fondul grupei.

Recent s-au adăugat 600 de lei pentru reparaţii, pe lângă banii de lenjerie, săpun, detergent. Lucruri confirmate în discuţiile cu camera ascunsă, fiindcă nimeni nu are curaj să discute deschis.

Altă grădiniţă, de data aceasta din sectorul Ciocana, tot în Chişinău. Şi aici discuţia despre taxele informale e cam la fel, deşi directoarea vede altfel lucrurile.

"Părinţii fac mici donaţii, nu sunt sume majorate. Acest lucru este specific pentru tot oraşul fiindcă fac mici salarii la cadrele didactice", a declarat directorul grădiniţei 161 din Chişinău, Efrosenia Hristovschi.

Pe scurt, banii de la bugetul de stat nu acoperă toate nevoile acestor instituţii şcolare.

"Instituţiile sunt asigurate astăzi undeva la 70 de procente. Astăzi, ideea că noi nu avem nevoie de ajutorul părinţilor nici pe departe nu poate fi", a explicat şeful Direcţiei educaţie, Chişinău, Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb.

"Avem şi ordinul ministerului Educaţiei unde ni se permite parteneriatul cu familia, dar parteneriatul trebuie să fie un parteneriat transparent. Noi nu-i obligăm pe părinţi şi noi nu indicăm, nu recomandăm aşa ceva", a precizat şeful Serviciului management preşcolar, Direcţia educaţie Chişinău, Florica Rusu.

Un ordin al Ministerului Educaţiei prevede crearea în grădiniţe a unor Asociaţii obşteşti care să gestioneze transparent banii colectaţi de la părinţi. Numai că doar 27 dintre cele peste 150 de grădiniţe din capitală au astfel de Asociaţii.

Părinţii nici nu au de ales. Practic sunt ca şi obligaţi să achite sumele cerute, fiindcă nu-şi permit să-şi încuie copiii în casă cât timp ei se duc la serviciu.

Plecăm de la premisa că înţelegem lipsurile de la unităţile preşcolare. Dar înţelegem şi că părinţii au dreptul să ştie în orice moment cum sunt cheltuiţi banii pe care ei îi dau uneori cu preţul unui efort.

"Se face o listă, unde părintele semnează, îşi scrie singur familia, suma şi-o scrie el singur şi se ocupă părinţii cu asta, nu se ocupă educatorul sau directorul", a menţionat directorul grădiniţei nr.1 din Ialoveni, Ana Balaur.

Este doar o soluţie de compromis. La fel ca şi teoria potrivit căreia taxele sunt, de fapt, donaţii. Noi am vorbit cu familii care ar renunţa cu mare plăcere la aşa-zisele donaţii.

E greu să calculezi la ce sume ajung aceste cotizaţii. Un calcul simplu arată că putem vorbi de sute de mii de lei lunar, bani care scapă de sub orice control. Despre asta ştiu şi responsabilii primăriilor, şi Centrul Naţional Anticorupţie, Ministerul Finanţelor şi cel al Educaţiei. Dar nimeni nu face ordine în domeniu.