Liliacul este arbustul recunoscut pentru parfumul florilor sale. Puțini știu că florile, dar și frunzele liliacului au și proprietăți terapeutice, fiind tonice, astringente și revulsive.

Proprietăţile terapeutice ale liliacului. Liliacul este arbustul recunoscut pentru parfumul florilor sale. Puțini știu că florile, dar și frunzele liliacului au și proprietăți terapeutice, fiind tonice, astringente și revulsive.

Proprietăţile terapeutice ale liliacului. Frunzele de liliac, fierte în lapte dulce, curată tenul de pete. Florile de liliac, strivite și înmuiate în apa caldă, calmează tenul înroșit, îl înviorează și-i conferă suplețe.
Apa din flori de liliac se obține umplând o sticlă, pe jumătate, cu flori, peste care se adaugă alcool, până la un litru. Sticla se astupă bine și se lasă la întuneric 2-3 săptămâni după care se filtrează și peste lichidul obținut se toarnă apa distilată, în proporție de 1:2. Amestecul obținut se folosește sub formă de comprese pentru ten ori pentru piele, în igiena generală.

Liliacul pentru dureri. Împotriva durerilor reumatismale se face un unguent din 40 de grame de flori de liliac, puse la macerat într-un litru de ulei, pentru două săptămâni, într-un loc întunecos și cald. Zonele dureroase se ung cu acest amestec, de câteva ori pe zi, masându-se ușor.