Până acum un secol, cele mai scumpe parfumuri erau toate făcute din ingrediente extrase din glandele unor animale sau din plante. Surprinzător este faptul că niciunul dintre ingredientele naturale nu mirosea plăcut, dacă era folosit în concentrație mare. Treptat, ele au fost abandonate, dar nicio substanță de sinteză nu este la fel de eficientă, scrie libertateapentrufemei.ro.

Moscul
Masculul de mosc, un soi de căprioară fără coarne, dar cu canini lungi, originară din Asia, emite o substanță bogată în feromoni pentru a atrage femelele în perioada de împerechere. Puterea moscului care, în concentrație mare, nu miroase deloc plăcut, este cunoscută încă din Evul Mediu. Se știa încă de atunci că, dacă este diluat foarte mult, capătă o aromă florală deosebită și prelungește viața parfumurilor. Din cauza faptului că masculii de mosc erau decimați pentru a extrage celebra substanță, aceasta a fost interzisă în industria parfumurilor încă din anii 1970.

Uleiul de castor
Secretat castor, mai bine zis de glandele din apropierea anusului acestui animal, uleiul cu pricina are o aromă plăcută de lemn și de piele tăbăcită. Era folosit intens în parfumurile bărbătești, până la fabricarea unor substanțe de sinteză care să îl înlocuiască. La fel ca moscul, uleiul de castor fixează celelalte arome, le amplifică și face parfumul să dureze mai mult. Azi mai este folosit doar în parfumeria de lux, fiind un ingredient deosebit de scump. Dar, surprinzător, mai este folosit și în industria alimentară, deoarece amplifică aroma sintetică de zmeură și de căpșune. â

Uleiul de costus
Se extrage din rădăcina de costus, o familie de plante care crește în zonele calde din Asia și India. Din cauza faptului că era extras în cantități uriașe, iar plantele de costus erau în pericol de dispariție, folosirea acestui ingredient a fost interzisă. Uimitor este că acest ulei miroase a blană udă de cățel, dacă nu este diluat, și mulți nu îl suportă nici dacă este folosit în cantități infime. Magia uleiul de costus stă tocmai în faptul că amplifică alte arome de origine animală precum moscul, iar în doze foarte mici capătă o nuanță de pepene galben și iris. Există înlocuitori sintetici, dar niciunul nu reușește să imite la fel de bine aroma naturală de costus.

Ambra
Chiar dacă are un nume poetic, în realitate ambra este o substanță cenușie, cu aspect de ceară, pe care o secretă intestinul cașaloților cu rol de protecție. Dacă este proaspătă, are un miros respingător, dar dacă este veche de câțiva ani, capătă o aromă plăcută. Este un ingredient deosebit de scump în parfumerie, deoarece fixează bine aroma parfumului și acesta poate rezista pe piele zile întregi. Un kilogram de ambră poate costa în jur de 30.000 de dolari, ceea ce i-a determinat pe producători să caute înlocuitori mai ieftini. Foarte puține parfumuri de lux mai conțin azi ambră și numai în cantități infime.