La cinci zile de la tsunamiul devastator, indonezienii din zonele afectate s-au întors să caute amintiri printre ruine. Cartierele oraşului Palu, care erau asfaltate, iluminate şi bine îngrijite, acum arată groaznic.

Maşinile stau în poziţie verticală, îngropate pe jumătate în nămol. Peste tot sunt împrăştiate piese de mobilier, cărţi şi haine.

Abdullah Sidik se ducea la rugăciunea de seară, când a simţit cum pământul se mişcă violent din loc: "A fost un şoc puternic. Pământul a ridicat totul în aer. M-am rănit după ce s-a prăbuşit un perete. Soţia şi fiica mea au murit".

Cot la cot cu salvatorii, sinistraţii răscolesc molozul, în speranţa că mai găsesc vreo suflare:

"Am venit aici să le caut pe fiicele unor prieteni. Le-am căutat şi în campusurile pentru refugiaţi, dar nu le-am găsit. Vecinii mi-au spus că nu au supravieţuit".

"De ce salvatorii caută prin hoteluri? Cartiere precum acesta ar trebui să fie prioritare pentru autorităţi".

Cel mai recent bilanţ al cutremurului şi tsunamiului de vineri din Indonezia indică peste 1.300 de morţi şi sute de răniţi.