S-au obişnuit cu sărăcia. Sunt zile în care nu au nimic în farfurie. Svetlana şi cei patru fraţi ai ei, din satul Sadâc, ştiu că mama lor face tot ce poate ca să-i vadă fericiţi. Munceşte cu ziua ca să aducă un ban în casă. Dar câştigă prea puţin ca să le poată oferi o sărbătoare de Crăciun.

Sunt la vârsta copilăriei, dar nu ştiu ce înseamnă să fii un copil fericit. Nu au jucării, nu au hăinuţe frumoase, nu au dulciuri atunci când îşi doresc.

"Eu înţeleg că mămica nu are bani", spune Svetlana.

Aşa micuţi cum sunt, Svetlana şi fraţii ei au ajuns să renunţe la vise. La visul de a avea o sărbătoare de Crăciun.

"Greutăţi sunt multe tare, dar ce să facem", a menţionat mama copiilor, Lidia Porumbescu.

De unde sărbătoare dacă sunt zile în care nu au ce mânca. De unde sărbătoare dacă este iarnă, iar ei nu au cu ce se îmbrăca.

"Aş vrea să am cizmuliţe noi. Vreau să am o casă frumoasă, mare. Cartofi, ceai, pâine", spune fratele fetiţei, Ionel.

Dar mama nu le poate împlini visele. Nu-i ajung bani pentru asta. Trăiesc din ajutorul social de 1.300 de lei şi din banii câştigaţi atunci când merge să lucreze cu ziua prin sat. Prea puţin pentru a hrăni atâtea guri. Mai mult, casa în care locuiesc, aşa veche cum e, nu le aparţine. Trăiesc aici din mila unui om din sat care le-a dat-o temporar cu chirie.

Svetlana îl roagă însă pe Moşu să-i aducă măcar ceva de Crăciun.

"Un brad cu jucării colorate şi cadouri sub brad", spune Svetlana.

Fiecare dintre noi poate dărui o sărbătoare!