Antiperspirantele sunt nelipsite din viaţa noastră în sezonul cald. Cu toate astea, aceste produse nu au numai beneficii pentru organismul nostru.

În general, oamenii emit un miros natural al corpului, care diferă în funcţie de informaţia genetică a fiecăruia şi anumiţi factori, cum ar fi modul în care se alimentează. Un studiu din 2006 demonstra că persoanele care au o dietă vegetariană produc un miros mai plăcut decât cei care mănâncă carne, scrie descopera.ro.

"Pe suprafaţa pielii se găsesc două tipuri de glande sudoripare, ecrine şi apocrine, iar ambele sunt mai numeroase în axilă. Aceste glande încep să se dezvolte la pubertate, astfel încât majoritatea oamenilor nu emană un miros până în jurul vârstei de 11 sau 12 ani. Glandele ecrine elimină numai apă şi sare, nu au nimic de-a face cu mirosul corporal supărător, de acesta fiind responsabil glandele apocrine. Secreţia acestora conţine, pe lângă transpiraţia formată din apă şi electroliţi, grăsimi şi proteine, care reacţionează cu bacteriile de la suprafaţa pielii. Astfel, apare un miros neplăcut. Aproximativ 1% până la 3% din populaţie suferă de hiperhidroză (transpiraţie excesivă). Există un spectru larg de modalităţi de tratament, inclusiv terapii topice (deodorant şi antiperspirante ) şi sistemice (glicopirolat, clonidine sau oxibutinină ), iontoforeză, injecţii neuroinhibitoare cu toxină botulinică şi intervenţii chirurgicale (simpatectomie toracică)’", subliniază dermatologul Proca Ancuţa pentru Gândul.

Antiperspirantele vă împiedică să transpiraţi. Ele fac acest lucru prin anumite ingrediente, cum ar fi aluminiu şi zirconiu, care blochează temporar glandele sudoripare.

"Numai antiperspirantele sunt capabile să influenţeze activitatea glandelor sudoripare ecrine. În tratamentul hiperhidrozei (transpiraţie excesivă), utilizarea sărurilor de aluminiu reprezintă prima opţiune. Eficacitatea este bine documentată într-o varietate de studii. Efectele secundare includ pruritul şi, uneori, dermatita de contact iritativă, care poate fi tratată simptomatic şi, de obicei, nu necesită întreruperea tratamentului. Utilizatorul trebuie însă să consulte un medic înainte de a utiliza produsul dacă suferă de o boală renală. În cazul acestor persoane, excreţia aluminiului din organism poate fi îngreunată datorită insuficienţei renale, iar acesta se depune la nivelul oaselor şi favorizează apariţia osteoporozei sau osteomalaciei, sau la nivelul sistemului nervos, iar aici poate produce modificări comportamentale, neuromotorii, senzoriale sau cognitive", adaugă specialistul.

Deoarece antiperspirantele sau deodorantele sunt aplicate în apropierea sânului şi conţin ingrediente potenţial dăunătoare, mai mulţi cercetători au sugerat o posibilă legătură între utilizarea lor şi cancerul de sân.

"S-a bănuit că aluminiul ar interacţiona cu receptorii de estrogeni de la nivelul glandei mamare şi astfel ar duce la apariţia unei tumori. Un studiu recent (2016) a demonstrat că aluminiul ar avea un efect mutagen. Cu toate acestea, nu există dovezi ştiinţifice legate de utilizarea antiperspirantelor şi dezvoltarea cancerului de sân", precizează dermatologul Proca Ancuţa.

Un alt subiect controversat în lumea medicală este legătura dintre aluminiu şi boala Alzheimer. Unele cercetări sugererează o posibilă asociere între expunerea la aluminiu şi boala Alzheimer, în timp ce altele infirmă acest fapt.

"Un studiu din 2010 susţine că aluminiul ar putea avea legătură cu boala Alzheimer doar în cazul unei expuneri constante şi crescute, în special prin inhalare. Expunerea pulmonară prin inhalare de aluminiu în doze mari poate duce la fibroză, astm, anemie sau encefalopatie, în special la cei care se expun prin natura profesie la praful de aluminiu, oxidul de aluminiu sau bauxită.

În medie, majoritatea oamenilor ingeră aproximativ 30-50 miligrame pe zi de aluminiu din alimente. Cei care utilizează medicamente, cu sau fără prescripţie medicală, cum ar fi antacidele şi aspirinele tamponate, ingeră cantităţi mai mari, aproximativ cinci grame pe zi.

Scepticii citează astfel lipsa unor dovezi epidemiologice în deceniile de când aceste suspiciuni asupra aluminiului au fost ridicate pentru prima oară şi cred că evitarea celui de-al treilea element, cel mai comun în scoarţa Pământului, aluminiul, este imposibilă. Chiar dacă oamenii ar renunţa la vasele de gătit din aluminiu sau la antiperspirant, metalul omniprezent ar fi în continuare în alimentele pe care le mâncăm, în apa pe care o bem, chiar şi în aerul pe care îl respirăm", mai spune dermatologul Proca Ancuţa.