Ce regim au partenerii necăsătoriţi în UE
foto: publika.md
Partenerii care locuiesc împreună în mod stabil şi continuu au anumite drepturi valabile în toată Europa, chiar dacă parteneriatul lor nu a fost înregistrat în faţa autorităţilor.
În cazul în care vă mutaţi în altă ţară din UE împreună cu partenerul de facto, ţara respectivă trebuie să-i faciliteze intrarea şi şederea acolo, indiferent dacă partenerul este sau nu cetăţean al UE.
„Trebuie să puteţi dovedi că locuiţi împreună şi că aveţi o relaţie de lungă durată. Totuşi, majoritatea statelor membre nu precizează cum se poate face dovada convieţuirii sau a relaţiilor de lungă durată”, precizează site-ul oficial al UE.
În statele în care concubinajul este recunoscut prin lege, cuplurile au, de asemenea, anumite drepturi şi obligaţii cu privire la proprietăţi, moştenire şi plata pensiei de întreţinere, în cazul unei separări.
„Aceste drepturi sunt extrem de importante pentru partenerii de acelaşi sex, întrucât nu toate ţările UE le permit acestor cupluri să se căsătorească sau să încheie vreo formă de parteneriat înregistrat”, precizează sursa citată.
Contractul de coabitare
În cazul în care locuiţi într-o ţară în care nu puteţi nici să vă căsătoriţi, nici să încheiaţi un parteneriat înregistrat sau dacă nu vă interesează niciuna dintre aceste opţiuni, puteţi încheia un contract de coabitare cu partenerul lângă care trăiţi.
Documentul defineşte anumite aspecte juridice ale coabitării. Totuşi, este bine de ştiut că, uneori, în practică, este greu să vă exercitaţi drepturile, chiar dacă aţi încheiat un astfel de contract. În caz de litigiu privind bunurile deţinute, în general, se va aplica legislaţia din ţara în care a intervenit conflictul.
Situaţie concretă
Un cetăţean european care vrea să se mute în altă ţară din UE împreună cu partenerul său dintr-o ţară terţă şi-ar dori, cel mai probabil, să ştie dacă dovada de coabitare îndelungată este suficientă pentru a-i asigura automat dreptul de intrare partenerului său. Răsunsul este "nu".
„Dacă puteţi dovedi că sunteţi într-un parteneriat de lungă durată, toate ţările UE trebuie să „faciliteze procedura de intrare" pentru partenerul dumneavoastră. Totuşi, legislaţia naţională nu indică întotdeauna modul în care puteţi face dovada unui astfel de parteneriat. De aceea, este posibil ca partenerul dumneavoastră să nu primească dreptul de a intra şi de a se stabili în ţara respectivă”,potrivit adevraul.ro
În cazul în care vă mutaţi în altă ţară din UE împreună cu partenerul de facto, ţara respectivă trebuie să-i faciliteze intrarea şi şederea acolo, indiferent dacă partenerul este sau nu cetăţean al UE.
„Trebuie să puteţi dovedi că locuiţi împreună şi că aveţi o relaţie de lungă durată. Totuşi, majoritatea statelor membre nu precizează cum se poate face dovada convieţuirii sau a relaţiilor de lungă durată”, precizează site-ul oficial al UE.
În statele în care concubinajul este recunoscut prin lege, cuplurile au, de asemenea, anumite drepturi şi obligaţii cu privire la proprietăţi, moştenire şi plata pensiei de întreţinere, în cazul unei separări.
„Aceste drepturi sunt extrem de importante pentru partenerii de acelaşi sex, întrucât nu toate ţările UE le permit acestor cupluri să se căsătorească sau să încheie vreo formă de parteneriat înregistrat”, precizează sursa citată.
Contractul de coabitare
În cazul în care locuiţi într-o ţară în care nu puteţi nici să vă căsătoriţi, nici să încheiaţi un parteneriat înregistrat sau dacă nu vă interesează niciuna dintre aceste opţiuni, puteţi încheia un contract de coabitare cu partenerul lângă care trăiţi.
Documentul defineşte anumite aspecte juridice ale coabitării. Totuşi, este bine de ştiut că, uneori, în practică, este greu să vă exercitaţi drepturile, chiar dacă aţi încheiat un astfel de contract. În caz de litigiu privind bunurile deţinute, în general, se va aplica legislaţia din ţara în care a intervenit conflictul.
Situaţie concretă
Un cetăţean european care vrea să se mute în altă ţară din UE împreună cu partenerul său dintr-o ţară terţă şi-ar dori, cel mai probabil, să ştie dacă dovada de coabitare îndelungată este suficientă pentru a-i asigura automat dreptul de intrare partenerului său. Răsunsul este "nu".
„Dacă puteţi dovedi că sunteţi într-un parteneriat de lungă durată, toate ţările UE trebuie să „faciliteze procedura de intrare" pentru partenerul dumneavoastră. Totuşi, legislaţia naţională nu indică întotdeauna modul în care puteţi face dovada unui astfel de parteneriat. De aceea, este posibil ca partenerul dumneavoastră să nu primească dreptul de a intra şi de a se stabili în ţara respectivă”,potrivit adevraul.ro