"Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut minţile, dar se dovedeşte că am făcut alegerea corectă. Criza economică care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni şi am suficiente resurse pentru a supravieţui”, afirmă astăzi Sterligov, cu o barbă până la brâu.

Cine este Sterligov

La  24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii şi în scurt timp, a reuşit să construiască un imperiu financiar, cu birouri în Londra şi New York, şi a devenit multi-milionar. Oligarh, ar spune unii. În timp ce Sterligov îşi făcea un nume în domeniul afacerilor, ameninţările asupra stilului său de viață începeau să se intensifice.

Iată ce spune soția sa: "În primii doi ani de relaţie ne-am mutat de 23 de ori. Mă suna şi-mi spunea: «împachetează, iar ne mutăm». În cercurile în care soţul meu activa aveau loc multe crime", a spus Alyona, soţia miliardarului.

"Eram ca păsările într-o cuşcă aurie. Fiind foarte bogaţi, trăiam într-o sclavie, din care, din fericire, am scăpat", a completat rusul.

Un factor important în decizia lor de a-şi schimba stilul de viaţă l-a constituit înfrângerea lui Sterligov în alegerile prezidenţiale din 2004, când învingător a ieşit actualul preşedinte rus, Vladimir Putin.

Familia Sterligov a ales ca locaţie o zona împădurită, aflată la circa 100 de kilometri  de Moscova, lipsită de luxul cu care erau obişnuiţi.

În perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de muncă pentru 2.500 de persoane. Numărul acestora s-a redus la doi, ambii muncitori care îl învaţă pe rus cum să facă lucrurile necesare pentru întreţinerea oricărei gospodării.

După o viaţă trăită în cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov şi soţia sa au decis să-şi vândă proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertăţii din New York, birourile de pe Wall Street şi din Londra, casa din Elveţia, castelul din Franţa şi apartamentul din Piaţa Roşie din Moscova, pentru a se muta la ţară.

De asemenea, bărbatul şi-a vândut averea la licitaţie, după ce s-a ales praful de ambiţiile sale politice, care începuseră cu o campanie pentru funcţia de guvernator al Siberiei.

Şi-a construit o casă de lemn în pădurile dese de lângă Moscova şi trăieşte acolo muncind alături de soţia şi copiii săi. Programul de fiecare zi pentru copii constă în literatură, matematică, istorie şi geografie, pe care le studiază alături de mama lor, apoi multă rugăciune, lucru la tâmplărie şi citirea cărţilor.

Pentru a se adapta noii vieţi, soţia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe şi hainele de marcă cu fustele lungi şi basmale, precum ţăranii din romanele lui Tolstoi. Soţii Sterligov şi cei patru copii au ales ca reşedinţă o casa mică, fără electricitate, aflată la 15 kilometri depărtare de orice altă locuinţă. Alyona a născut cel de-al cincilea copil al familiei în noua locuinţă, fiind asistată la naştere doar de soţul ei.

La sfârşitul anului 2008, rusul s-a reapucat de afaceri şi a organizat la Moscova o bursă a datornicilor. Pe scurt, prin acest proiect, cei care aveau datorii îşi puteau achita creditele şi în natură.

În iunie 2009, afaceristul a bătut o monedă de aur la Moscova şi Londra. El a folosit acest lucru pentru a-şi achita plăţile partenerului de afaceri. Nu mai târziu de februarie 2010, Sterligov a înfiinţat bursa aurului pentru comerţul de metale preţioase, care ulterior a fost închisă, din cauza faptului că nu a reuşit să obţină licenţa necesară.

Sterligov este cunoscut ca fiind un puternic adversar al avorturilor. În toamna lui 2010, el a finanţat o campanie în presa internaţională, care avea ca scop interzierea avorturilor.

În decembrie  2010, Gherman Sterligov i-a trimis o scrisoare preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, în care i-a propus să vândă partea din Rusia dintre Sahalin şi Ural, mai exact partea asiatică. El nu s-a oprit aici. În martie 2013, rusul a propus ca Ucraina să fie unită cu Belarus.

Bărbatul s-a făcut remarcat şi prin concepţiile sale excentrice. Afaceristul este de părere că teatrul reprezintă "şcoli ale Satanei", iar cei care se râd pe faţă oferă în opinia lui "un exemplu urât" copiilor.