Dragostea nu pune stăpânire doar pe mintea noastră, ci şi pe corpul nostru. Atunci când suntem îndragostiţi ritmul cardiac o ia razna, simţim că avem un “nod în stomac”, iar starea de spirit se schimbă de la o secundă la alta.

Acum, un nou studiu vine să demostreze că toate aceste simptome sunt determinate de creier. Studiul realizat de oamenii de ştiinţă din America a utilizat imagistic RMN pentru a monitoriza creierii a 10 femei şi 7 bărbaţi care s-au declarat "profund îndrăgostiţi". Toţi participanţii erau implicaţi în relaţii a căror durată varia de la o lună la aproape doi ani.

Atunci când participanţilor le-au fost arătate poze cu persoana iubită, s-a observat că la nivelul creierului s-au înregistrat răspunsuri emoţionale într-o zonă implicată în motivare şi recompensare. Specialiştii au explicat că iubirea intensă şi pasională foloseşte acelaşi sistem de la nivelul creierului care se activează în cazul dependenţei de droguri.

De-a lungul timpului, experţii au declarat că iubirea pasională este una dintre cele mai intense emoţii pe care le poate încerca un om. Creierul uman este programat să aleagă un partener, motiv pentru care unii dintre noi suntem gata să facem gesturi nebuneşti pentru a primi atenţia şi afecţiunea persoanei alese.

De asemenea, sistemul de recompensă din creier, care este activat atunci când iubim, este o parte esenţială pentru supravieţuire şi ne ajută să ne dăm seama când ceva ne face să ne simţim bine.

După ce au aflat cum reacţionează creierul sub influenţa iubirii, oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă dragostea şi reacţia produsă de aceasta durează în timp.

Pentru a afla acest lucru, specialiştii au efectuat un alt studiu, tot pe 10 femei şi 7 bărbaţi care s-au declarat îndrăgostiţi, dar care erau căsătoriţi, căsniciile având o durată medie de 21 de ani. Astfel s-a constat că şi în cazul acestor persoane se produc schimbări la nivelu creierului atunci când privesc imagini cu persoana iubită. Diferenţa este că dragostea pe termen lung produce activitate la nivelul părţilor din creier asociate cu ataşamentul şi recompensa.

Pentru majoritatea oamenilor, relaţiile lungi produc o scădere treptată a iubirii pasionale, dar o creştere a capacităţii lor de a rămâne alături de persoana iubită. Cu alte cuvinte, atât timp cât dragostea există, oamenii se obişnuiesc cu relaţia, iar frica de a fi părăsiţi dispare. În acest context, majoritatea oamenilor nu se mai concentrează asupra metodelor de a menţine interesul partenerului.