Lucrarea prin care ruşii şi-au anunţat succesul, n-a fost niciodată citată într-o publicaţie vestică. Totuşi, a fost cea mai importantă descoperire în domeniul astronomiei, care ar fi putut duce la crearea unei baze permanente pe Lună, în anii care au urmat, potrivit sport.ro.

În august 1976, o sondă sovietică, Luna 24, a coborât pe satelitul natural al Pământului, a săpat solul până la o adâncime de 2 metri, a extras câteva sute de grame de stâncă şi s-a întors acasă. În roca respectivă, cercetătorii au descoperit apă în proporţie de 0,1%.

A fost pentru prima dată când s-a descoperit o dovadă a existenţei apei pe Lună. 

Şi prin programul american Apollo au ajuns pe Pământ roci lunare. Ele cântăreau în total 300 kg, conţineau şi acestea apă, dar cercetătorii s-au gândit că ele au fost contaminate cu apă de pe Pământ.

Abia în 1994 misiunea Clementine a celor de la NASA i-a convins pe americani că pe satelitul nostru natural se găseşte apă.