Fie din cauza datoriilor de război sau a consturilor reparaţiilor de după război, guvernele au întâmpinat de-a lungul istoriei obligaţii financiare care au fost plătite după decenii sau chiar secole.

Iată şase dintre datoriile statelor care au fost plătite în decursul multor ani.

Cei 4% ai Britaniei

În 2014, guvernul britanic a anunţat planul său de a plăti o parte din datoria care datează din secolul XVIII.  Datoria exista sub forma unei obligaţii perpetue obţinute în urma ,,Împrumutului cu procent de 4%'' pe care prim-ministrul Winston Churchill l-a emis în 1927 pentru a refinanţa împrumuturile naţionale din timpul Primului Război Mondial.

Însă acest ,,procent de 4%'' includea mult mai mult decât datoriile din Primul Război Mondial.

Mulţumită deceniilor de guvernare şi refinanţare,  la facturile iniţiale au fost adăugate împrumuturile din timpul lui Napoleon şi din timpul războiului din Crimeea.

Un împrumut din 1847 a ajutat Irlanda în timpul Foametei, o altă sumă importantă de bani a fost utilizată pentru a despăgubi proprietarii de sclavi atunci când a fost emis Actul pentru Abolirea Sclaviei din Marea Britanie.  Una dintre cele mai vechi datorii a fost realizată în timpul unui plan de salvare a economiei care a fost precedat de South Sea Bubble, colapsul financiar din 1720. 

Pensia din timpul Războiului Civil

Războiul Civil American s-a încheiat în 1865, dar la un secol şi jumătate după eveniment o femeie din Statele Unite ale Americii încă primeşte o pensie guvernamentală pentru serviciul pe care l-a executat tatăl său în Armata Uniunii.

Irene Triplett este fiica lui Private Mose Triplett, un fermier din Carolina de Nord care a început războiul ca un tânăr soldat confederativ înainte de a schimba parte şi a se alătura Uniunii ,,Kirk's Raiders''. Triplett a supravieţuit războiului şi mai târziu s-a căsătorit cu o femeie cu 50 de ani mai tânără decât el.

Bărbatul avea 83 de ani atunci când fiica lui s-a născut, dar a murit la câţiva ani după aceea. Acum, Irene Triplett în vârstă de 86 de ani primeşte în fiecare lună o pensie de 73 de dolari  pentru serviciul pe care tatăl său l-a depus în timpul Războiului Civil.

Femeia este ultimul copil, în viaţă, al unui soldat din Războiul Civil. 

Datoria Germaniei din timpul Primului Război Mondial 

Tratatul de la Versailles din 1919 a pus capăt Primului Război Mondial, dar a însemnat şi începutul unor reparaţii de război ce necesitau sume imense din partea Germaniei.

Ca parte a unei ,,Clauze de Vinovăţie''  în cadrul tratatului de pace, Germania a fost declarată responsabilă pentru conflict şi a fost obligată să despăgubească ţările aliate cu 132 de miliarde de mărci de aur, echivalentul a 400 de miliarde de dolari.

Germanii au fost forţati să tipărească bani pentru a reuşi să plătească datoria.  Aceasta a contribuit la ascensiunea lui Adolf Hitler, care a decis să renunţe la plătirea îndatoririlor după ce a preluat puterea în 1930.

În 1950, Germania de Vest a decis să continue plătirea obligaţiilor anteriore celui de-Al Doilea Război Mondial, însă acestea au fost achitate în 2010, la 91 de ani de la Tratatul de la Versailles. 

Datoriile navale ale olandezilor

Unele dintre cele mai vechi datorii datează din secolul XVII şi au fost realizate de Hoogheemraadschap Lekdijk Bovendams, o autoritate navală olandeză responsabilă pentru menţinerea nivelului apei.

Prima factură a fost emisă pentru strângerea de fonduri ce ar fi ajutat la repararea digului.

O altă factură din 1648 este tipărită pe piele de capră şi a fost realizată pentru a ajuta la construirea pilonilor de pe râului Lek. Universitatea Yale a oferi suma de 25.000 de dolari penbtru a cumpăra cele 1648 de facturi care original valorau peste 500 de dolari. Universitatea a cumpărat facturile vechi de 368 de ani pentru valoarea lor istorică.

Deoarece nu a fost stabilită o dată a scadenţei, datoria este plătită şi în prezent.

Datoria independenţei ţării Haiti

În 1791, sclavii africani de pe insula din Caraibe, Saint Domingue au început o răscoală sângeroasă împotriva stăpânilor lor. Rebeliunea a culminat în 1804 prin fondarea republicii Haiti, dar totul a venit cu un preţ pe măsură. Statele Unite ale Americii şi toată ţările din Europa au refuzat să recunoască oficial ţara Haiti, iar în 1825 francezii au trimis nave de luptă către Haiti.

Guvernul din Haiti a fost de acord să plătească Franţei o indemnizaţie de 90 de milioane de franci de aur. Suma era de cinci ori mai mare decât veniturile anuale ale ţării, iar locuitorii nu au reuşit să o plătească integral până în 1947, la aproximatov 120 de ani de la emiterea acesteia.  

Activiştii şi politicienii au militat pentru ca Franţa să dea înapoi banii primiţi de la guvernul din Haiti. Conform economiştilor suma din prezent ar ajunge la 20 de miliarde de dolari. 

Anuitatea franceză din 1738

De aproape 280 de ani, guvernul francez a încercat să plătească o anuitate deţinută de familia unui avocat din secolul XVIII. Datoria datează din 1738, când un bărbatul numit Claude Linotte a a fost sfătuitorul financiar al Ducelui de Boillon şi a copiilor lui.

Ca răsplată pentru serviciul său, Linotte i-a cerut ducelui să-i ofere, pe viaţă,  o sumă de 1.000 de livre franceze, anual.  Suma trebuia plătită până  ,,în ziua morţii ultimului supravieţuitor descendent al lui Linotte şi al soţiei lui''.

Pensia este activă şi astăzi însă, din cauza schimbărilor economice, în 2009, suma a ajuns la un dolar şi 25 de cenţi.