Celebre în lume, dar umilite acasă. Povestea dureros de frumoasă a balerinelor din Moldova (VIDEO)
Embed:
Profesia lor este printre cele mai grele din lume. Corpurile suple şi firave, la prima vedere, rezistă la eforturi fizice greu de imaginat. Dar nici cei mai rezistenţi dintre artişti nu reuşesc întotdeauna să rămână devotaţi scenei naţionale, din cauza condiţiilor în care trebuie să muncească şi să trăiască.
Alexandra, cea mai tânără dintre balerinele din ţara noastră, ne demonstrează cum își sâcâia părinţii, după primul spectacol de balet la care a fost, la vârsta de patru ani.
"Vreau la balet, vreau la balet, vreau la balet", insista Alexandra.
Anastasia Homiţcaia, antrenoarea Alexandrei, este unul dintre cele mai notorii nume ale baletului naţional. Este solistă principală a Teatrului Naţional de Operă şi Balet. De fapt, e prima în toate spectacolele internaţionale, unde dansează mult mai des decât acasă.
"Este turneul, de la care m-am întors o lună în urmă, din China, unde am fost invitată de compania rusă, "Звёзды русского балета", am fost balerina principală", ne spune prima balerină a teatrului de Operă şi Balet din Republica Moldova, Anastasia Homiţcaia.
Publicul din alte țări o adoră.
"Poţi să te simţi acolo într-adevăr "principal dancer", "prima balerină". Atitudinea este absolut diferită, autografe, comportament. Însuşi baletul este o artă de elită, adică este o artă pentru bogaţi", mai spune Anastasia.
Anastasia Homiţcaia este întruchiparea succesul halucinant şi al frumuseţii la care visează ochii mari şi albaştri ai micuţei Alexandra, dar şi alți zeci copii, care se decid să meargă la o şcoală de balet.
Chiar dacă a decis să îşi păstreze contractul cu Teatrul Naţional, Anastasia îşi înţelege colegii care au plecat. Salariul pe care îl primeşte e atât de mic, încât balerina nici nu vrea să spună suma exactă.
"Dacă o pereche de poante cu care dansăm costă 100 de euro şi mie un salariu îmi ajunge practic să acoper numai o pereche, dar eu am nevoie pe lună de cel puţin trei", ne mai spune celebra balerină.
Anastasia Homiţcaia speră că tinerii dansatori vor reuși să schimbe atitudinea pentru frumos și acasă, iar pentru acest vis, merită sacrificiile.
"Vreau la balet, vreau la balet, vreau la balet", insista Alexandra.
Anastasia Homiţcaia, antrenoarea Alexandrei, este unul dintre cele mai notorii nume ale baletului naţional. Este solistă principală a Teatrului Naţional de Operă şi Balet. De fapt, e prima în toate spectacolele internaţionale, unde dansează mult mai des decât acasă.
"Este turneul, de la care m-am întors o lună în urmă, din China, unde am fost invitată de compania rusă, "Звёзды русского балета", am fost balerina principală", ne spune prima balerină a teatrului de Operă şi Balet din Republica Moldova, Anastasia Homiţcaia.
Publicul din alte țări o adoră.
"Poţi să te simţi acolo într-adevăr "principal dancer", "prima balerină". Atitudinea este absolut diferită, autografe, comportament. Însuşi baletul este o artă de elită, adică este o artă pentru bogaţi", mai spune Anastasia.
Anastasia Homiţcaia este întruchiparea succesul halucinant şi al frumuseţii la care visează ochii mari şi albaştri ai micuţei Alexandra, dar şi alți zeci copii, care se decid să meargă la o şcoală de balet.
Chiar dacă a decis să îşi păstreze contractul cu Teatrul Naţional, Anastasia îşi înţelege colegii care au plecat. Salariul pe care îl primeşte e atât de mic, încât balerina nici nu vrea să spună suma exactă.
"Dacă o pereche de poante cu care dansăm costă 100 de euro şi mie un salariu îmi ajunge practic să acoper numai o pereche, dar eu am nevoie pe lună de cel puţin trei", ne mai spune celebra balerină.
Anastasia Homiţcaia speră că tinerii dansatori vor reuși să schimbe atitudinea pentru frumos și acasă, iar pentru acest vis, merită sacrificiile.
- Visul ei a devenit realitate peste ocean. Povestea dirijoarei moldovence care bucură canadienii cu creaţiile ei (VIDEO)
- Moldova, ţară de minune: Cine sunt cei care îşi trăiesc libertatea la înălţime
- Moldova ţară de minune: Zeci de familii care locuiesc în lunca Prutului stau cu teama să nu fie inundaţi