Mărţişorul, un obiect mic prins într-un şnur alb cu roşu, este oferit persoanelor apropiate, în ziua de 1 Martie, ca vestitor al sosirii primăverii. Acesta a primit, în ultimii ani, semnificaţii diverse, de la podoabă aducătoare de noroc la simbol al renaşterii naturii. În tradiția românească, de acest simbol - Mărţişorul - sunt legate multe legende, dar și obiceiuri străvechi, scrie realitatea.net.

În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe toată durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova, însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul, dar şi lalele, frezii, zambile sau toporaşi.

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, care se purtau la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii, în armonie.

Tradiţia spune că mărţişorul trebuie legat la mână sau pus în piept la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie, adică pe 1 Martie. El se poartă de la 1 Martie până când se arată primăvara, când se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. După aceea, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc în viaţă şi belşug.

În mod normal, fetele și femeile primesc mărțișoare de 1 Martie, dar și în următoarele zile ale lunii, ca semn al sosirii primăverii.

Potrivit legendelor românești, în vechime, mărțișorul se confecționa din două fire răsucite de lână colorată de culoare albă și neagră sau albă și albastră și se dăruia în prima zi a lunii martie, fiind legat de legenda Babei Dochia.