Cel de-al doilea preşedinte al Ucrainei, Leonid Kucima, a deţinut anterior funcţiile de prim-ministru şi deputat în două legislaturi ale Radei Supreme. Kucima şi-a început primul mandat în 1994, într-un moment în care ţara era în pragul colapsului.

PIB-ul scăzuse cu aproape 23 de procente, erau întârzieri la achitarea salariilor şi pensiilor, iar datoriile faţă de Rusia crescuseră exponenţial.

Leonid Kucima, la fel ca predecesorul său, Leonid Kravciuk, a fost membru al Partidului Comunist Ucrainean şi a candidat independent la alegerile prezidenţiale.

Kucima a desăvârşit opera lui Kravciuk şi a semnat Memorandumul de la Budapesta din 5 decembrie 1994, prin care Ucraina a renunţat la armele nucleare sovietice, în schimbul garanțiilor de securitate ale SUA, Marii Britanii şi Rusiei privind independenţa şi integritatea sa teritorială.

Kucima a făcut parte din comisia specială care a elaborat noua Constituţie a Ucrainei, adoptată în 1996. Cel de-al doilea mandat de preşedinte al Ucrainei a fost marcat de acuzaţiile de implicare în asasinarea unui jurnalist.

În consecinţă, Rada Supremă a încercat de câteva ori, dar fără succes, să iniţieze procedura de suspendare. În 2005, procurorul general al Ucrainei a declanșat o anchetă împotriva președintelui.

Kucima a acceptat să i se acorde imunitate, în schimbul demisiei din funcţia de preşedinte în ianuarie 2005. În urma "revoluţiei portocalii", izbucnită după alegerile prezidenţiale anticipate, în Ucraina a fost adoptată o reformă constituţională, care a limitat prerogativele şefului statului.