Aproximativ 90% dintre dezastrele naturale produse la ora actuală la nivel global au drept cauză inundațiile și seceta, relevă datele oficiale ale Convenției Ramsar, publicate cu ocazia Zilei Mondiale a Zonelor Umede celebrată, joi, sub sloganul "Zone umede pentru reducerea dezastrelor", potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Mediului din România, transmis AGERPRES.

În prezent, există 169 de părți contractante care au înscris pe lista Ramsar un număr de 2.253 de zone umede de importanță internațională, având o suprafață totală de peste 215 milioane de hectare.

Tema aleasă în acest an pentru sărbătorirea Zilei Mondiale a Zonelor Umede este "Zone umede pentru reducerea dezastrelor" și atrage atenția asupra faptului că aproximativ 90% din dezastre sunt cauzate de pericolele legate de apă, cum ar fi inundațiile și seceta.

"Zonele umede și serviciile ecosistemice pe care le oferă acestea sunt deosebit de importante pentru a reduce riscurile de dezastre și pentru creșterea capacității de adaptare la extremele climatice. Ministerul Mediului, prin Agenția Națională pentru Protecția Mediului, agențiile județene pentru protecția mediului, precum și administrațiile parcurilor unde zonele umede, importante ca habitate pentru speciile de păsări acvatice, au un grad mare de reprezentativitate vor organiza împreună cu toți factorii interesați (autorități locale, organizații neguvernamentale, mass-media locală și națională), activități specifice de celebrare și sensibilizare a publicului asupra semnificației acestui eveniment important, precum și de conștientizare privind importanța zonelor umede. Astfel, sunt organizate simpozioane, expoziții, concursuri, sunt realizate publicații, afișe etc.", se arată în comunicatul citat.

Ziua Mondială a Zonelor Umede se sărbătorește în fiecare an, pe 2 februarie, pentru a sublinia necesitatea menținerii caracterului ecologic al zonelor umede, la această dată, în anul 1971, fiind semnată Convenția Ramsar, actul internațional care reglementează zonele umede, ratificat de România prin Legea nr. 5/1991.

Spațiile umede prezintă o deosebită importanță, având în vedere că multe dintre mijloacele de existență depind de pescuit, de rizicultură, de călătorii sau turism, precum și de aprovizionarea cu apă. Pe de altă parte, zonele umede sunt vitale și din perspectiva faptului că ele adăpostesc forme de viață foarte diverse, protejează litoralurile, protejează de inundații și stochează dioxidul de carbon pentru a regla schimbările climatice, potrivit site-ului worldwetlandsday.org.

Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de bălți, mlaștini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depășește șase metri. Obiectivul declarat al Convenției Ramsar este acela de a conserva zonele umede, fauna și flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice. Deși zonele umede acoperă doar 1% din suprafața planetei, ele sunt responsabile într-o proporție foarte mare de schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă și sistemele hidrologice, la scară regională și globală.

Datele oficiale arată că siturile Ramsar din România, care apar pe listele Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), totalizează 1.156.448 de hectare. Lista cuprinde: Rezervația Biosferei 'Delta Dunării' (în 1991), Insula Mică a Brăilei (2001), Parcul Natural Lunca Mureșului (2006), Complexul piscicol Dumbrăvița (2006), Lacul Techirghiol (2006), Parcul Natural Porțile de Fier (2011), Parcul Natural Coma na (2011), Tinovul Poiana Stampei (2011), Lacul Bistreț (2012), Confluența Olt — Dunăre (2012), Lacul Iezer Călărași (2012), Balta Suhaia (2012), Ostroavele Dunării-Bugeac-Iortmac (2012), Blahnița (2012), Brațul Borcea (2012), Canaralele de la Hârșova (2012), Confluența Jiu-Dunăre (2012), Calafat-Ciuperceni-Dunăre (2012) și Dunărea Veche — Brațul Măcin (2012).

De asemenea, în data de 15 aprilie 2013, miniștrii Mediului din România și Bulgaria au semnat un acord de colaborare în urma desemnării transfrontaliere a trei zone comune de-a lungul Dunării, respectiv: 'Iezerul Călărași — Srebarna', 'Suhaia — Insula Belene' și 'Bistreț — Insula Ibisha'.