Cu toţii ştim expresia "Poveşti la gura sobei". Cum trăim vremea centralelor termice şi a caloriferelor, ea pare de domeniul trecutului. Ei bine, nu este chiar aşa. În Moldova sobele sunt încă la mare preţ.

Tudor Burac a ajuns să facă sobe în capitală. De profesie pictor restaurator, a găsit modalitatea de a face din sobărit o combinaţie între util şi frumos. "Aici e prevăzut un cuptor în care poţi coace şi pizza şi sarmale în oală, absolut tot ce ţine de cuptor", a spus bărbatul.

Deşi e greu de crezut, avantajul cel mai mare este că soba urmează să încălzească două camere de la parterul casei şi alte două la etaj. "Nu este o soba unde să stai la uşa ei şi să pui câte un lemn. Aici se încarcă totul cu lemne, se închide uşa şi aţi plecat", a explicat sobarul.

Puţini ştiu, însă, că soba şi lejanca au şi un rol terapeutic. "Factorul termic duce la îmbunătîţirea circulaţiei sangvine, la înlăturarea spasmului muscular, vascular, respectiv creşte troficitatea, metabolismul celular", a precizat medicul reabilitolog, Anatol Vîzdoagă.

Oare aşa au gândit şi acei proprietari de apartamente de bloc atunci când au preferat să aibă acolo sobe? De exemplu, într-un bloc din oraşul Hânceşti toate apartamentele sunt încălzite cu sobe. Ce-i drept, mai mult de nevoie, fiindcă aici nu există încălzire centralizată.

"Umbli cu lemne încolo, încoace, murdărie. Nu-i comod să le duci sus până la etajul trei sau patru", a spus o persoană.

Aici intervine marea diferenţă dintre centrala termică şi bătrâna sobă. Dacă te uiţi în buzunar, parcă merită să tragi de sacul cu lemne pe scări, deşi ajungi în apartament cu febră musculară. În schimb, încălzirea costă mai puţin.