Atunci când vorbim despre comfort food, ne referim la o mâncare consumată pentru a primi o senzație de alinare sufletească, pe care o mâncăm ca să ne simţim mai bine. Fiecare dintre noi cunoaște acele momente în care consumăm ceva mai multă mâncare față de cât avem nevoie, sau atunci când mâncăm ceva de poftă, pentru plăcerea gustului.

Anume atunci creăm experienţe legate de plăcere şi este ceva destul de firesc, însă atunci când aceste sunt frecvente, consistente și impulsive, ele înseamnă mai degrabă o foame emoțională și aduc persoanei date multe neplăceri. 

Ca adulți apelăm la metoda de consolare prin hrană atunci când ne putem simți singuri, triști, chiar și furioși sau atunci când avem sentimentul că ne lipsește ceva și trăim o senzație de gol în stomac.

Unii adulți care mănâncă des și mult pot să nu simtă niciun fel de emoție conștientă, vreo senzație de foame specifică sau o nevoie nutrițională. Ei simt doar o dorință inconștientă de a se hrăni, conștient însă nu ajung la o senzație de sațietate, se opresc doar atunci când stomacul simte un disconfort mult prea mare. În aceste situații, este vorba de obicei despre o asociere neplăcută făcută poate chiar în primele luni de viață. Fie copilul a fost hrănit într-un mod rece, absent de emoție, fie căldura afectivă a fost însă laptele a fost insuficient din diferite motive, iar copilul a asociat acest proces alimentar cu o lipsă. 

Pentru a putea interveni într-un mod adecvat atunci când obiceiurile noastre alimentare sunt disfuncționale este important să ne conștientizăm stările emoționale. 

Încearcă pe cât poți de mult ca atunci când mănânci să rămâi în prezent, conectat la acel moment. Te poți ajuta de un exercițiu de mindfulness în acest sens: observă ceea ce mănânci, culorile, mirosul și gustul, ancorându-te cât mai bine în acel moment în care te hrănești.