Comisia UE verifică împrumutul de 900 de milioane de euro acordat de statul italian pentru menținerea unei companiei aeriene
Foto: kayak.com
Comisia Europeană (CE) a anunţat luni că verifică dacă împrumutul în valoare de 900 de milioane de euro acordat de statul italian pentru a menţine Alitalia pe linia de plutire încalcă reglementările UE privind concurenţa.
Alitalia, companie care a înregistrat profit doar de câteva ori în cei 70 de ani de existenţă, a fost plasată sub administrare specială anul trecut, după ce salariaţii au respins un plan de restructurare ce viza reducerea efectivelor şi salariilor.
Împrumutul, care se derulează din mai 2017 până cel puţin în decembrie 2018, "ar putea depăşi durata maximă permisă de şase luni, iar CE are dubii dacă a fost limitat la nivelul minim necesar", se arată într-un comunicat al forului comunitar, scrie Agepres.ro.
În 11 aprilie, Alitalia a anunţat că a primit trei oferte de preluare, fără a preciza numele companiilor. Operatorul german Lufthansa a confirmat că este interesat, în timp ce compania britanică low-cost EasyJet a informat că "interesul său revizuit" a fost făcut ca parte a unui consorţiu, fără a-i nominaliza pe ceilalţi membri. Ambele firme s-au referit la o versiune restructurată a Alitalia.
Reprezentanţii Wizz Air - cel mai mare operator aerian din Europa Centrală şi de Est (CEE) - nu au comentat informaţiile publicate de publicaţia italiană Il Sole, conform cărora este interesat de Alitalia.
Compania low-cost Ryanair s-a retras din cursa pentru Alitalia, anunţând că se concentrează pe rezolvarea dificultăţilor provocate de lipsa personalului.
Alitalia are aproximativ 9.200 de angajaţi în regim full-time şi alţi 1.600 sunt plasaţi într-o schemă temporară susţinută de stat. Orice reducere permanentă de personal ar fi un subiect sensibil într-o ţară cu o rată ridicată a şomajului.
Alitalia, odată un simbol al renaşterii economice a Italiei după război, încearcă, în prezent, să concureze pe piaţa sa internă cu companiile aeriene low-cost şi trenurile de mare viteză. Autorităţile de la Roma au respins varianta naţionalizării Alitalia, însă soarta companiei este un subiect politic delicat şi orice restructurări dure solicitate de un investitor străin riscă să provoace ample proteste.
Alitalia, companie care a înregistrat profit doar de câteva ori în cei 70 de ani de existenţă, a fost plasată sub administrare specială anul trecut, după ce salariaţii au respins un plan de restructurare ce viza reducerea efectivelor şi salariilor.
Împrumutul, care se derulează din mai 2017 până cel puţin în decembrie 2018, "ar putea depăşi durata maximă permisă de şase luni, iar CE are dubii dacă a fost limitat la nivelul minim necesar", se arată într-un comunicat al forului comunitar, scrie Agepres.ro.
În 11 aprilie, Alitalia a anunţat că a primit trei oferte de preluare, fără a preciza numele companiilor. Operatorul german Lufthansa a confirmat că este interesat, în timp ce compania britanică low-cost EasyJet a informat că "interesul său revizuit" a fost făcut ca parte a unui consorţiu, fără a-i nominaliza pe ceilalţi membri. Ambele firme s-au referit la o versiune restructurată a Alitalia.
Reprezentanţii Wizz Air - cel mai mare operator aerian din Europa Centrală şi de Est (CEE) - nu au comentat informaţiile publicate de publicaţia italiană Il Sole, conform cărora este interesat de Alitalia.
Compania low-cost Ryanair s-a retras din cursa pentru Alitalia, anunţând că se concentrează pe rezolvarea dificultăţilor provocate de lipsa personalului.
Alitalia are aproximativ 9.200 de angajaţi în regim full-time şi alţi 1.600 sunt plasaţi într-o schemă temporară susţinută de stat. Orice reducere permanentă de personal ar fi un subiect sensibil într-o ţară cu o rată ridicată a şomajului.
Alitalia, odată un simbol al renaşterii economice a Italiei după război, încearcă, în prezent, să concureze pe piaţa sa internă cu companiile aeriene low-cost şi trenurile de mare viteză. Autorităţile de la Roma au respins varianta naţionalizării Alitalia, însă soarta companiei este un subiect politic delicat şi orice restructurări dure solicitate de un investitor străin riscă să provoace ample proteste.