În societatea actuală, din ce în ce mai agitată, copiii pot avea multe fobii care le strică viața. Pe primul loc se află frica de întuneric urmată de frica de păianjeni, notează dcnews.ro.

"Podiumul" este încheiat de frica de câini, afirmă profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București.

Din cauza fobiilor, copiii pot să piardă oportunități, pot să nu se bucure de evenimente din viața lor, pot să fie pur și simplu îngroziți de un lucru sau altul. Pe măsură ce timpul trece aspectele se pot agrava, motiv pentru care părinții nu ar trebui să le privească cu superficialitate, ci să acționeze. Iată de ce profesorul universitar Pânișoară reamintește o listă cu sfaturi pentru părinți, pusă la dispoziție de Joshi:

Trebuie să vă feriți să ironizați/ridiculizați frica/fricile copiilor. Uneori părinților le este greu să înțeleagă sau pot să le pară "prostești" fricile pe care copiii lor le încearcă. Dar pentru copii frica este foarte puternică și nu îi ajutăm dacă le spunem să "înceteze" sau că "nu ar trebui să le fie frică!"

Discutați despre frica respectivă fără să o minimizați. Trebuie să ajungem la cauza declanșatoare a stresului și acolo să acționăm. Trebuie să știm de ce îi este frică cu adevărat, să căutăm explicații mai puțin evidente și să le oferim susținerea de care au nevoie ca să înțeleagă cu ce se confruntă.

Un factor agravant (uneori chiar declanșator) este transferul de la părinți la copii. Frica dumneavoastră o să devină foarte repede și frica copilului dumneavoastră. Dacă aveți o fobie copilul o să o internalizeze. Nu uitați, copiii sunt oglinda părinților…

Uneori noi le inducem copiilor anumite fobii pentru simplu fapt că presupunem, în mod greșit, că lor ar trebui să le fie frică. Chiar dacă dumneavoastră nu vă este frică de înălțime spre exemplu, dacă o să-i spuneți ceva de genul "s-ar putea să îți fie frică…" , ei bine, copilul dumneavoastră o să se gândească la cuvintele acestea și s-ar putea să ajungă la o fobie care nu se producea dacă nu aveați respectiva remarcă.

În sfărșit, dacă ați ajuns în situația dificilă în care frica este acolo și copilul dumneavoastră este depășit de situație trebuie să încercați să îl ajutați să scape de ea. Dar trebuie să faceți acest lucru gradat, pe principiul "pașilor mărunți" și să sărbătoriți fiecare mică victorie fără să vă pierdeți răbdarea. De altfel răbdarea este un instrument excepțional în "arsenalul" părintelui de succes.