Copii ucişi de indiferenţă: Două minore s-au sinucis din motive necunoscute! Cine e de vină, părinţii sau statul?
Moartea recentă a două minore a şocat o ţară întreagă. Ambele s-au sinucis şi ambele aveau părinţii plecaţi peste hotare. Mergem să câştigăm bani departe de casă, dar când revenim ne găsim copiii morţi. A cui să fie vina? Doar a părinţilor sau şi a reprezentanţilor statului, care de multe ori dau dovadă numai de indiferenţă?
26 martie a fost cea mai neagră zi din viaţa Elenei Cupcic, din satul Echimăuţi, Rezina. Nepoata ei, de numai 15 ani, pe nume Alina, a fost găsită spânzurată în şopronul de lângă casă.
"13 ani am crescut-o... 13 ani. Cine-i vinovat? Nu ştiu", a spus Elena Cupcic.
Bunica presupune că fata s-a certat cu prietenele, care o ameninţau în felul următor: "Dacă nu te spânzuri tu, te spânzurăm noi".
"Şi eu o trimiteam la şcoală şi ea în ultimele trei zile nu a fost la şcoală", a mai spus Elena Cupcic.
"Eu cred că vina cea mai mare o poartă părinţii, fiindcă au lăsat copilul sub supravegherea bunicilor", a declarat Sergiu Burduniuc, directorul liceului din satul Echimăuţi.
Două săptămâni mai târziu - a altă tragedie similară. Cristina, o minoră de 12 ani din satul Negureni, Teleneşti, la fel este găsită spânzurată în şopronul de lângă casă. Şi de această dată, fetiţa avea părinţii plecaţi peste hotare. Motivul sinuciderii nu a fost încă stabilit.
"Niciodată nu mi-ar fi venit în cap că s-ar putea întâmpla. Poate de atâta nici nu am pătruns prea adânc în sufletul ei. Probabil, lipsa părinţilor ar fi putut-o influenţa pe această copilă", consideră Larisa Creţu, directoarea Liceului teoretic, satul Negureni.
Să fie de vină doar lipsa părinţilor sau şi indiferenţa autorităţilor, responsabile de supravegherea părinţilor rămaşi în grija bunicilor?
"Evaluarea copiilor rămaşi fără îngrijire părintească are loc odată la şase luni, nu mai rar de odată la şase luni", a comunicat Anastasia Gruzin, consultant superior Secţia protecţie a drepturilor copiilor, Ministerul Muncii.
Situaţia văzută din birourile funcţionarilor pare să fie optimistă. Realitatea este, însă, alta.
"A fost comisie şi a controlat să vadă o pot eu întreţine sau nu. Cu 13 ani în urmă. De atunci până acuma nu a mai venit nimeni să verifice. Dar ce să verifice, dacă ea s-a purtat frumos şi acasă şi la şcoală, şi învăţa bine", a spus bunica Alinei.
Adică, timp de 13 ani, asistenta socială nu a găsit timp să o viziteze pe Alina cel puţin o dată.
"Nu vreau să dau niciun interviu. N-am cunoscut această fată. Să mă scuzaţi...", a declarat Eleonora Druşca, asistenta socială din satul Echimăuţi.
La Negureni - aceeaşi situaţie. "Nu am fost, la cazul dat nu am fost niciodată, pentru că n-am simţit că e nevoie. Credeam că dacă mama ei e plecată, ea era îndestulată parcă, cu de toate", s-a justificat Svetlana Rusu, asistenta socială din satul Negureni.
Un cerc vicios de iresponsabilitate. Părinţii nu anunţă autorităţile că-şi lasă copiii în grija altora. Iar reprezentanţii statului îşi amintesc de minori numai dacă acestora li se întâmplă ceva.
"Nu ne-a anunţat niciodată, n-am fosta anunţată că mama pleacă şi lasă copilul într-o familie sau în alta. Fetiţa a fost crescută în vreo cinci familii", a relatat Svetlana Rusu, asistenta socială din satul Negureni.
"Una din funcţiile autorităţilor tutelare locale este această depistare şi evaluare a situaţiei, inclusiv a familiilor copiilor rămaşi fără îngrijire părintească. Şi dacă nu o fac, atunci desigur că este o neglijenţă, o încălcare a atribuţiilor conform funcţiilor pe care le exercită", a informat Anastasia Gruzin, consultant superior Secţia protecţie a drepturilor copiilor, Ministerul Muncii.
Mai multă responsabilitate faţă de aceşti copii ar trebui să manifeste profesorii şi psihologii din şcoli. În clasa Alinei, fiecare al doilea elev are cel puţin un părinte plecat în străinătate.
"Le acord mai multă atenţie, chiar şi vorbim individual, îi ascult. Cu Alina nu a fost necesar să vorebesc. Eu numai aveam ora şi n-am observat că trebuie să vorbesc cu ea particular, individual, să o ascult. Permanent era veselă", a povestit Agnesa Lujan, psiholog şcolar.
La Negureni e şi mai rău. În liceu, deşi sunt mai mult de 500 de copii, nu este un psiholog.
"Nu avem psiholog, este loc vacant. Psihologul în prezent deţine funcţia de director adjunct şi din această cauză, nu poate să fie pe două salarii", a declarat Larisa Creţu, directoarea Liceului teoretic, satul Negureni.
Oficial, şcoala are psiholog, doar persoana angajată nu are timp şi pentru a consilia copiii ajunşi în dificultate. Cei cu drept de decizie vor să ne convingă de faptul că au înţeles lecţia.
"După acest caz, ducem evidenţa la toţi elevii, ore în oral i-am introdus psihologului, face procedurile necesare cu fiecare elev în parte, începând cu clasele primare şi terminând cu clasele liceale", a dat asigurări Sergiu Burduniuc, directorul liceului din satul Echimăuţi.
"După acest caz, vom lua măsuri neapărat", a promis Larisa Creţu, directoarea Liceului teoretic, satul Negureni.
Şi dacă la nivel local, predomină indiferenţa, la Ministerul Educaţiei aroganţa e la ea acasă. Viceministrul, în loc să explice cum pot avea copiii din şcoli fără psihologi acces la servicii de psihologie oferite la nivel de raion, ne trimite să citim legi.
"Este suficient să vă uitaţi în acest regulament de activare şi acolo este prevăzută toată metodologia de acordare de asistenţă", a declarat Tatiana Potâng, viceministrul Educaţiei.
Dacă părinţii celor două minore şi autorităţile şi-ar fi luat obligaţiunile în serios, poate că astăzi Alina şi Cristina erau în viaţă.
"Am putut să vorbesc şi poate puteam să o opresc şi să o ajut cu ceva sau cu un sfat", a recunoscut Agnesa Lujan, psiholog şcolar.
"Credem că undeva şi noi am făcut o scăpare. Poate n-am înţeles-o până la capăt pe fetiţă", a mărturisit Sergiu Burduniuc, directorul liceului din satul Echimăuţi..
"Simţim o parte din responsabilitate", a spus Larisa Creţu, directoarea Liceului teoretic, satul Negureni.
"Vina cred că o purtăm toţii, pentru că nu luăm seama", a menţionat Svetlana Rusu, asistenta socială din satul Negureni..
"Am crescut-o de la doi ani şi când să mă ajute, iată ce mi-a făcut ea mie", s-a plâns Elena Cupcic, bunica Alinei.
Social