A învăţat în casa altcuiva decât a familiei sale ce înseamnă dragostea de mamă, de fraţi şi de carte. De fapt, Corina a fost abandonată de mamă pe când avea doar un an. Fetiţa a crescut însă înconjurată de grija unei mame şi a unor fraţi străini. Acum citeşte cărţi de împrumut.

Aşa îşi petrec după-amiezile Corina şi ceilalţi copii cu care locuieşte împreună la o casă de tip familial. Doamna Elizeveta, bunica de împrumut, îi ajută la teme.

Poveştile spuse de bunica o fac pe Corina să se simtă aici ca acasă. Deşi nu îşi aminteşte prea multe despre mama, speră că într-o zi îi va spune ea toate poveştile învăţate de la bunica.

Corina ar citi toată ziua. Se întrece cu ceilalţi copii să înveţe poveşti şi poezii.

Fetiţa visează că poate şi la casa de copii din apartament vor fi într-o bună zi multe cărţi de poveşti. Bunica va rămâne de împrumut, mama va suna uneori, dar cărţile vor fi ale ei. Vor fi aşezate pe rafturi sau lângă pătuţ. Se va mângâia cu ele, dacă mângâierea mamei nu e aşa uşor de aşezat aproape, pe noptieră.