Una dintre metodele prin care oamenii ar putea controla durerea resimţită este biofeed-back-ul. Acesta presupune vizualizarea unor imagini şi încercarea de a le modifica, proporţional cu nivelul durerii, scrie azi realitatea.net.

Cercetătorii de la Oxford au realizat un studiu prin care arată că intensitatea durerii pe care o resimţim nu este determinată doar  de gravitatea rănii suferite, ci şi de procesele mai mult sau mai puţin conştiente care se produc în creierul nostru, care amplifică sau reduc semnalele de durere, făcând-o mai greu sau mai uşor de suportat.

Potrivit unui material publicat în revista New Scientist, durerea nu este controlată de o singură regiune a creierului, asupra căreia este suficient să acţionăm, ci de mai multe regiuni, care formează împreună "matricea durerii". Cercetătorii studiază modul în care acestă matrice se modifică. Mai multe studii au arătat deja că durerea este influenţată de elemente psihologice : de exemplu, oamenii care numărau atunci când erau înţepaţi sufereau mai puţin, iar matricele lor erau mai puţin active.

Pe baza acestor cercetări, medicii vor să conceapă medicamente care să ţintească  zonele din creier afectate de durere, dar şi să dezvolte metode neconvenţionale al tratamentului durerii. Cercetătorii de la Oxford vor să stabilească dacă este posibil ca durerea să înceteze prin decizia fiecăruia, controlând procedeele neurologice care guvernează sentimentul durerii.

Una dintre pistele luate în consideraţie de oamenii de ştiinţă specializaţi în durere este "biofeed-back-ul". Acesta presupune ca oamenii să încerce să controleze nivelul durerii resimţite prin vizualizarea unor imagini. În 2006, un cercetător californian a plasat o cameră de luat vederi într-un scanner RMN care arăta imaginea unei flăcări. Pentru anumiţi cobai, mărirea flăcării era direct proporţională cu percepţia lor despre durere. Pentru alţii, mărimea flăcării varia, fără a avea vreo legătură cu durerea. Toţi trebuiau apoi să facă un efort conştient pentru a reduce mărimea flăcării. Cei care puteau acţiona asupra flăcării, erau cei în cazul cărora aceasta reflecta cu adevărat activitatea lor neurologică. Cei care erau confruntaţi cu flacăra falsă, nu reuşeau.

Cercetătorul a concluzionat că activitatea creierului poate fi controlată, iar în acest fel, durerea poate fi controlată.