Pe 12 iulie creştinii ortodocşi de stil vechi îi sărbătoresc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cele două personaje ale istoriei religioase sunt simboluri ale credinţei şi ale sacrificiilor supreme. În această zi se încheie postul, iar în bisericile din ţară au loc slujbe.

Potrivit învăţăturii ortodoxe, Petru şi Pavel erau "căpetenii ale apostolilor" în cadrul soborului care conducea comunitatea evanghelică. Iar în Biserica Catolică, Petru este considerat drept singurul "conducător al apostolilor". Cei doi sfinţi sunt sărbătoriţi în aceeaşi zi şi acest lucru este un simbol al unităţii. Petru este unul dintre primii discipoli ai lui Hristos, iar Pavel a fost, iniţial, duşmanul creştinismului.

Există şi alte diferenţe. Petru a devenit simbolul ierarhiei bisericeşti, a ordinii şi disciplinei, iar Pavel - simbolul creştinătăţii "libere", care trăieşte în spiritul credinţei şi nu potrivit canoanelor şi regulilor. Totuşi, apostolii nu pot fi separaţi, iar în Biserică numele "Petru" şi "Pavel" se completează reciproc. Ambii au pătimit pentru credinţa lor întru Hristos în aceeaşi zi a anului 67, la Roma.

Fiind cetăţean roman, Pavel a fost decapitat, iar Petru a fost răstignit, la cererea lui, cu capul în jos. Asta deoarece considera că nu este demn să fie răstignit pe cruce la fel ca Mântuitorul. Tradiţia cinstirii sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a început imediat după moarte. În secolul IV, Sfântul Constantin cel Mare a construit biserici la Roma şi Constantinopol în cinstea lor.