La 40 de zile de la Crăciun, pe 15 februarie, creștinii ortodocși de stil vechi sărbătoresc Întâmpinarea Domnului, numită în popor și Stretenia (după numele vechi slavon). În credința populară această zi mai este cunoscută sub denumirea de „Ziua Ursului”.

În această zi de sărbătoare, copiii erau unși cu grăsime de urs. Potrivit tradiției, prin acest obicei se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs.

Potrivit tradiției, în această zi nu se consumă miere. Acest obicei este considerat o ofensă la adresa muncii ursului.

În data de 15 februarie este cruce roșie în calendarul ortodox. Astfel, în această zi nu este bine să muncești. Tradiția spune că dacă te ocupi de treburile gospodărești atragi furia ursului.

Tradiția spune că în Ziua Întâmpinării Domnului, femeile de la țară se adunau pentru a vorbi. Astfel, astăzi nu este bine să te cerți. Este ziua în care tinerii este bine să se întâlnească, prietenii să se revadă. Acest obicei ajută la menținerea relațiilor între apropiați.

Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului, se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea, "cu aceeași bucurie ca Paștele" (relatarea pelerinei Etheria). La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.

Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Isus în Templu: Lc 2, 22-40, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: "Prezentarea Domnului". Denumirea răsăriteană de "Întâmpinarea Domnului" exprimă faptul că Mesia vine în Templul său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Anna. În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, "Purificarea Mariei", cu referire la Legea iudaică: Lev 12.

Semnificația sărbătorii este dată de Hristos ca lumină a neamurilor. Christos aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat.