Creştinii ortodocşi de stil vechi sărbătoresc astăzi Înălţarea Sfintei Cruci. În această zi este comemorată suferinţa şi moartea pe cruce a Izbăvitorului. Conform tradiţiei, de Înălţarea Crucii se posteşte şi nu se permite consumarea fructelor, al căror centru are forma unei cruci. Se spune că florile sfinţite astăzi în biserică au puteri vindecătoare.

Originea sărbătorii este legată de ascensiunea creştinismului din perioada lui Constantin cel Mare, care a înălţat Biserica Învierii pe locul Golgotei şi a Mormântului Domnului. Încă din primii ani ai existenţei Bisericii, acest loc atrăgea pelerinii creştini, dar la începutul secolului al doilea împăratul Adrian, care ura atât iudaismul, cât şi creştinismul, a hotărât să nimicească religiile care nu-i conveneau.

El a reconstruit Ierusalimul în totalitate, schimbându-i denumirea în Elia, a ordonat distrugerea dealului Golgotei, astuparea peşterii Sfântului Mormânt şi construirea, pe acel loc, a templului lui Venus. Constantin a proclamat creştinismul drept credinţă oficială a imperiului şi, îndemnat de mama sa, Sfânta Elena, a ordonat demolarea templului şi efectuarea săpăturilor pe locurile sfinte. În pământ au fost găsite trei cruci. Placa inscripţionată de pe crucea Mântuitorului se afla într-o parte şi acest lucru făcea imposibilă identificarea crucii lui Hristos.

Doar minunile săvârşite de una dintre cele trei cruci - tămăduirea unei femei bolnave şi învierea mortului - au contribuit la identificarea Crucii Mântuitorului. Atunci mulţimile adunate au dorit să se închine Crucii dătătoare de viaţă. Oamenii l-au rugat pe Patriarh să înalţe crucea, pentru ca fiecare om să o poată vedea. În locul unde a fost găsită, Sfânta Elena a ridicat biserica în numele Învierii lui Isus Hristos şi acolo a fost depusă crucea Mântuitorului.

Partea principală a Crucii făcătoare de minuni se păstrează şi astăzi la Ierusalim, în biserica grecească, iar altele au fost duse prin toată lumea creştină.