Gazprom, cel mai important exportator de gaze în Europa, este cunoscut pentru acţiunile dure în relaţiile cu datornicii. Cel mai recent caz s-a produs în ianuarie 2009. Atunci, Gazprom a oprit livrările de gaze către Ucraina pentru că nu a reuşit să ajungă la un acord privind datoriile Kievului şi preţul pe care urma să-l plătească pentru gazele ruseşti. Criza din ianuarie 2009 a afectat majoritatea ţărilor europene.

Sistarea livrărilor de gaze de către Rusia a venit după câteva zile de scandal diplomatic. Moscova a acuzat Kievul că „fură“ zilnic 25 de milioane de metri cubi din gazul destinat Europei.

La intervenţia Uniunii Europene, Rusia şi Ucraina, alături de reprezentanţii Bruxelles-ului au semnat un acord care stabilea metoda de monitorizare a tranzitului gazului rusesc către Europa prin Ucraina. În ciuda acordului semnat, Ucraina a continuat să blocheze reluarea tranzitului de gaz rusesc spre Europa şi a acuzat Gazprom că îi pune „condiţii inacceptabile".

Ucraina solicita Gazprom asigurarea a 21 de milioane de metri cubi de gaz pe zi, pe lângă volumul destinat europenilor, pentru a menţine presiunea în conducte. Rusia considera însă că Ucraina trebuie să platească acest gaz sau să îl asigure din volume proprii.

Reluarea livrărilor de gaze a fost posibilă după ce Comisia Europeană a semnat varianta definitivă a protocolului privind monitorizarea tranzitului de gaze ruseşti prin Ucraina.

Criza gazului a durat în jur de două săptămâni şi a provocat pierderi de peste un miliard de euro companiei Gazprom.

Compania rusă asigură aproape o treime din importurile de gaze naturale ale Uniunii Europene, iar 80 la sută trec prin conducte ce traversează Ucraina.