Oloiniţele, care pe timpuri funcţionau zilnic în satele din Moldova, riscă să dispară. Proprietarii acestor mici întreprinderi de producere a uleiului vegetal spun că duc lipsă de clienți, întrucât tot mai mulţi oameni preferă uleiul rafinat, comercializat pe pieţele noastre de fabricile mai mari. 

Seminţele de floarea-soarelui ajung mai întâi într-un vas mare unde sunt decojite, după care sunt prăjite într-un cuptor pentru ca uleiul să aibă un gust intens. Ulterior, seminţele sunt presate. Tot procesul durează aproximativ o oră.

"Se vede, cu mult s-a micşorat cantitatea de răsărită la oameni, poate că seceta a fost şi e mai puţină anul acesta. Anul trecut, pe timpul acesta erau mai mulţi oameni. Acum, sunt mult mai puţini", a spus Lilian Ghilescu, angajat la oloinița din Grinăuţi.

Aceeaşi situaţie este şi la o întreprindere din satul Sângureni, raionul Râşcani.

"S-a redus, lume era înainte până în drum, şi maşini, şi căruţe. Acum nu-s. Suntem de azi pe mâine. Ea de asta mai lucrează că o întreţine colhozul, dar venit nu-i deloc", a spus Grigore Savca, administratorul oloiniţei din Sângureni.

Clienţii fideli rămân a fi oamenii în vârstă. Tinerii spun că preferă să consume uleiul rafinat, pe care îl consideră mai sănătos.

Oamenii din sate, care mai vin la presele tradiţionale de ulei, sunt însă de altă părere.

Cei care fac ulei la oloiniţele din sat plătesc aproximativ 70 de lei pentru procesarea a o sută de kilograme de seminţe de floarea-soarelui.