(22.54) Secăreanu: Presa trebuie să îşi facă datoria conform Codului Deontologic. Este un conflict între postul Publika şi între un politician. I-aş pune întrebările lui Voronin ca societatea să îl vadă aşa cum este el. Să judece societatea. Presa trebuie să-l oglindească pe Voronin aşa cum este el. 

(22.51) Reniţă: Nu ştiu dacă Voronin îşi dă seama că face acest gen de politică. Probabil are dividende electorale în urma acestort acţiuni. El ştie ce înseamnă presă partinică. Probabil sunt incidente care trebuie tratate cu mult umor. El fără să vrea este destul de umorist în ultimul timp. Uneori îi face bine, uneori nu. Trataţi aceste declaraţii cu mai mult zâmbet. 

(22.49) Darie: Comuniştii au avut întotdeauna standarde duble. Toate sunt vorbe. Ei nu au tolerat libertatea de expresie. Dacă îi lăudaţi, îi sprijineaţi se purtau altfel cu voi. Clar că un om necioplit ca Voronin nu poate tolera întrebări de profunzime. Acesta este un comunist care îşi poate declara tot ce vrea şi ce poate. Avem populaţie nostalgică. Voronin este exponentul modelului tătaro-mongol, ce recunoaşte forţa, brutalitatea, proslăvirea. 

(22.42) Ciurea: Un politician nu poate câştiga bătălia cu presa. E stilul lui Voronin de a fi grosolan. Acestea au o anumită savoare pentru public. Are drepturi şi politicianul de a emite reproşuri. Nu aş dramatiza acest gen de a face politică. Este vorba şi de cultură şi de educaţie. 

(22.39) Ciurea: Se vor mai găsi oameni care să preia memorandumul. Ideea anumitor concesii este de luată în calcul. A fost o tentativă de a face concesii majore. Chestiunea cu prezenţa armatei acum nu mai poate fi luată în calcul. 

(22.31) Reniţă: Orgoliul lui Voronin nu are margini. Orgoliul său mergea înainte de toate. Dacă era pragmatism, nu era să se ajungă la acea dramă. S-au întâmplat lucruri foarte proaste: cei care l-au susţinut au picat la un examen în faţa comunităţii internaţionale şi a înrăutăţit relaţiile cu cel despre care spunea că e partenerul internaţional al Republicii Moldova. El nu era pregătit să semneze. El poate să-şi schimbe viziunea, iar din cauza lui, PCRM a fost maxim de conjuncturist. Mulţi l-au eroizat pentru că nu a semnat, dar el nu este decât un erou pentru sine şi pentru un anturaj din jurul său. El a adus ţara în situaţia acestui eşec. Chiar Liţcai le-ar fi înmânat prevederile privind militarizarea. Era chestii principale: cei care reprezentau 1/6 aveau reprezentare de 1/3 în Parlament. Deranjează că o parte mică poate conduce o parte mai mare. Este antidemocratică. Nu cred că i-a trecut supărarea lui Putin. Voronin nu va mai putea fi în favorurile Kremlinului. Afrontul este prea mare şi nu cred că va fi iertat vreodată.

(22.24) Ciurea: Admit că Mişin şi Kozak puteau scrie un document. Problema este că nu s-a dorit transparenţă. dcă sunt prea mulţi sfeşnici poţi scoate un act prost. Dar e prea de tot să nu afle opoziţia despre asta. L

(22.20) Darie: Cred că Voronin minte. Chiar nu şi-a dat seama că trebuie să semneze şi Găguzia, că trebuie să discute cu europenii şi cu societatea civilă? Voronin este orgolios şi ambiţios. El a vrut să scoată iepurele din pălărie. El s-a trezit în ultimele zile la realitate, dar el a unificat opoziţia. Diacov, Roşca, Urechean şi Braghiş nu au ieşit niciodată la aceeaşi tribună. Putin a declarat că nu ar avea pică pe Voronin dacă el spunea din start că acest act nu corespunde Republicii Moldova. De ce a adus în prag de semnare?

(22.16) Secăreanu: Evident, nimeni nu va scri într-un text că se lichidează statul Republica Moldova. Noi am făcut o analiză punct cu punct şi să spui că Federaţia Rusă este singurul mediator, iar Transnistria şi Găgăuzia pot denunţa orice decizie a Parlamentului, iar limba rusă este limbă oficilă... Ce să însemne toate astea? Prevederile scrise timp de patru zile aveau scopul de a lichida Republica Moldova ca stat. Urma să se dezmembreze un tot întreg pentru a se forma o federaţie. Trebuie să mulţumim Moscovei că a avut această posibilitate de a ne trimite câte un tip de genul lui Kozak, iar anul acesta ni l-a trimis pe Rogozin. Sperăm să ajungem în Europa şi poate facem şi unirea dacă mai trimit astfel de emisari. Memorandumul este anticonstituţional, iar asta ar fi însemnat lichidarea acestui stat. 

(22.04) Mişin: Nu pot să vă spun a cui era iniţiativa. Era o idee care apărut în discuţile dintre Putin şi Voronin. Eram martor atunci când Kozak a venit la Chişinău şi am început să lucrez cu el la acest document. Este o prostie faptul că se dorea distrugerea Moldovei. În document nu era niciun cuvând despre forţele militare, acesta a apărut pe o foaie aparte ce nu avea în comun cu memorandumul. În textul memorandumului aşa şi nu a intrat. Nu era vorba despre nicio distrugere a Moldovei, iar analiştii spun prostii atunci când zic că Moldova ar fi dispărut. De ce Germania federativă şi Elveţia continuă să dezvolte? Trebuie de construit o federaţie corectă, ce nu va aduce prejudicii populaţiei majoritare a Republicii Moldova. Memorandumul este un document temporar, ca după semnare, Tiraspolul şi Chişinăul urma să formeze o comisie constituţională care urma să lucreze doi sau trei ani. Am lucrat cu domnul Kozak timp de patru zile. Nu erau puncte care au apărut peste noapte, decât unul. Dacă vrem o Moldovă reîntregită, atunci am scăpat această şansă atunci. Dreptul de veto, aveţi dreptate, mult timp am vorbit despre asta. Smirnov a fost de acord cu ultima variantă de depăşire a dreptului de veto. Era o problemă privind cei care urmau să aleagă încă un Parlament federativ. Memorandumul nu era un document final, ci urma să apară Constituţia. 

(22.00) Reniţă: Se ştia de patru oameni care lucrau permanent pe acestă direcţie. Eram mereu în clădire, cât durau negocierile cu Kozak. Ştiu de la colegii mei, iar ceea ce spune Ciurea, într-un fel sau altul, discuţiile cu ambasadoarea SUA în Moldova ar fi avut loc. Voronin i-a spus lui Putin, iar Kozak a vorbit cu Putin şi a plecat. După ce au coborât palizi după ultima discuţie, Kozak s-a reţinut câteva minute în cabinet la Tkaciuk. Era mare dorinţa lui Voronin să fie eroul reîntregirii Moldovei. Nici presiunile din stradă nu l-au determinat. Clar că se temea de o revoltă mai mare dacă documentul ar fi fost semnat. Ei au ajuns cu imaginaţia şi confruntările cu realităţile au înţeles cu ce probleme se confruntă cu adevărat. 

(21.51) Ciurea: Un factor important au fost telefoanele care au fost date. Cu siguranţă au fost. Occidentul era extrem de deranjat că a fost ignorat. Nu putem exclude total o formulă de federalizare a ţării. Problema nu a fost în blocajul politic cu dreptul de veto, ci prezenţa militară pe teritoriul Republicii Moldova. Voronin ar fi spus că este general şi că trebuie să se sinucidă, iar Kozak i-a spus că nu poate să-l sune pe Putin ca să anuleze semnarea. Cred că scenariul a fost unul similar. 

(21.44) Secăreanu: Republica Moldova nu mai exista ca stat. Planul Kozak urmărea acest lucru. Scopul suprem al acestui document era lichidarea Moldovei şi legitimarea prezenţei militare a Federaţiei Ruse pe acest teritoriu. Era un atac politico-militar asupra statului nostru. Cel mai grav era că societatea nu ştia că subiecţii respectivi urmeau să fie semnat şi el era parafat deja. Dacă Rusia avea un document semnat cu Ucraina şi Georgia, cu Republica Moldova nu a reuşit să aibă un document semnat în privinţa trupelor sale militare, ceea ce nu-i convenea. Rusia a făcut anumite angajamente că până în 1999 urma să-şi retagă trupele, pe care nu le-a respectat. În 2003, decembrie, urma să aibă loc Summitul de la Maastricht, unde Rusia urma să vină cu argumentele ei. Protestele noastre au fost dictate de acest lucru: prezenţa militară pe teritoriul Republicii Moldova. Cred că regimul de atunci, susţinut serios de Federaţia Rusă, nu era în măsură să ia o decizie tranşantă din partea rusă. Voronin nu era în măsură să se opună acestui document. Este bine ce s-a întâmplat. Era o victorie a forţelor de opoziţie. 

(21.38) Reniţă: Tot acest plan a fost pregătit în pripă. Era o problemă complexă care şi-a pus-o guvernarea în faţă. Obiectiv această problemă nu putea fi rezolvată. Voronin şi cei din grupul responsabil de implementarea acestui Memorandum se aşteptau la un parteneriat ce ar susţine, dar numai parteneri pe atunci Rusia şi UE nu erau. Venise Putin la putere şi se dădea un război de influenţă asupra fostului spaţiu sovietic. Trebuia susţinere şi militară această constituire a celei de-a treia republici. La curent cu toate problemele erau doar Voronin şi Tkaciuk. Miza nu era a Moldovei, ci a Rusiei. Tkaciuk recunoşte că ei au fost folosiţi, iar Voronin a fost amăgit. Au fost duşi de nas. Kozak le spunea că Rusia are înţelegeri cu toţi, dar ei au aflat acest lucru din cel de-al 12-lea ceas şi au înţeles că nu sunt garanţii din partea UE şi SUA privind susţinrea acestui plan. Putin nu era în aer, dar venise detaşamentul tehnic şi vorbeam cu oamenii din serviciul de presă şi urma să fie semnant memorandumul între Smirnov şi Voronin. Deja se ştia că nu va fi semnat nimic în ajun. Comunicatul de presă se amâna de la oră la oră. Totul eşuase lamentabil.

(21.35) Darie: Era varianta ca Moldova să devină un instrument docil al Moscovei. Atunci se încerca menţinerea influenţei asupra Moldovei, unde Transnistria şi Găgăuzia obţineau 30% reprezentare, iar orice lege putea fi blocată. Urma să fie adoptată o nouă Constituţie şi urma să fie trecută pe linie moartă Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Astăzi nu este determinat statutul acestui document. A fost o încercare de a readuce Moldova în sfera de influenţă rusesască şi transformarea ei într-un satelit. Era desprinderea Găgăuziei de Moldova, în baza unui document legal. 

(21.33) Ciurea: Greu de spus cum ar fi arătat. Era foarte clar că ambele părţi nu pot semna. Mai slab a fost Voronin, dar nici Smirnov nu era de acord. Era un mariaj împotriva naturii, care se soldează fie cu o bătie bună sau cu un divorţ civilizat. Mai curând era să fie o bătaie, tinerii însurăţei erau să se despartă. Când faci ceva contra naturii, suporţi consecinţe, care sunt devastatoare de cele mai multe ori.

(21.30) Acum zece ani, guvernarea comunistă se pregătea să semnneze un memorandum cu privire la principiile de bază ale structurii statului unificat. Mai simplu spus, președintele de atunci Vladimir Voronin urma să-și pună semnătura pe memorandumul Kozak, pregătit împreună cu Kremlinul, care presupunea federalizarea Republicii Moldova.

În componența federației moldovenești urma să mai existe doi subiecți - regiunea găgăuză și regiunea separatistă transnistreană.

Mai mult, dacă ar fi fost aplicat planul Kozak, aceste două regiuni, fără mare dificultate, și-ar fi putut declara independența de Moldova. La presiunea partenerilor externi, Moldova nu a dat curs propunerii Moskovei. Cum ar fi arătat astăzi Republica Moldova dacă planul Kozak era semnat?

Discutăm în această seară cu directorul Moldpres, Vlad Darie, cu expertul IDIS Viitorul Corneliu Ciurea, cu jurnalistul Valeriu Reniţă şi cu politicianul Ştefan Secăreanu.