Limba rusă şi tradiţiile lipovenilor, cum li se mai spune rușilor stabiliți în Delta Dunării, sunt păstrate pe teritoriul României de peste 300 de ani. În ţara vecină locuiesc aproape 36 de mii de lipoveni, care au ajuns acolo după schisma din biserica ortodoxă, din secolul al XVII-lea. Astăzi, ei reuşesc să îmbine valorile europene moderne şi tradiţiile multiseculare.

Cele mai multe obiceiurilor şi tradiţii ale lipovenilor din România sunt strâns legate de credinţa lor. George Pavel, din satul Sarichioi, judeţul Tulcea, a învățat de sinestătător să picteze icoane.

De 10 ani, George pictează icoane şi le restaurează pe cele vechi. La fel ca şi ceilalţi localnici, cunoaşte limba slavonă, dar și româna.

"Noi ne înţelegem foarte bine cu românii. Trecerea de la o limbă la alta este un lucru foarte uşor. Nici nu mă gândesc la cum ar trebui să fac acest lucru. Dacă conversaţia începe în rusă, vorbesc în rusă. Dacă e în română, atunci răspund şi eu în română", a spus locuitorul satului Sarichioi, judeţul Tulcea, George Pavel.

Toți lipovenii din România spun că se pregătesc minuțios pentru fiecare slujbă religioasă. Duminica, femeile şi bărbaţii îmbracă straie speciale.

"În aceste costume mergem la biserică, să ne rugăm la Dumnezeu. Această piesă la noi se numeşte "şubka", o îmbrăcăm pe ea si apoi această cămaşă, numită "cehlik". Asta numim "polotenţe", cu care ne acoperim pe cap. Din spate e un cant, pe care îl legăm ca pe un brâu. Iar asta este "lestvocika", o luăm cînd ne rugăm la Dumnezeu", a declarat soţia acestuia.

"Asta este o cămaşă lungă care se îmbracă dedesubt, o punem cînd mergem la biserică. Cămaşa trebuie să fie neapărat cu mâneci lungi şi legată cu un brâu special dedesubt. Cum spuneau bunicile noastre, el ne apără de diavol", a mai adăugat bărbatul.

"Aici este soba, "pecika", iarna ne încălzim la ea. Astea sunt uşiţile de la sobă, aici băgăm lemnele. Aprindem şi arde frumos, totul se încălzeşte. Aici te poţi întinde pe ea, să te încălzeşti. Dincolo este baia - avem mătură, avem cărbune", a zis o locuitoare al aceluiaşi sat.

"Punem făină, apă şi sare, fără drojdie, nimic altceva. Turnăm apa, făina şi sarea, apoi lăsăm să stea aşa o zi-două să se ridice. Cînd am venit dimineaţa devreme şi am văzut cum s-a ridicat aluatul, am plâns chiar de bucurie şi am zis "Doamne, ce minune!"", a exclamat o altă femeie.

Melodiile preferate ale localnicilor sunt, bineînţeles, cântecele populare ruseşti, iar în fiecare sat există câte un ansamblu folcloric.